🌐 Read this article in English

Mereu apar „luminați” care, după ce aruncă o privire peste un subiect, se simt în măsură să dea verdicte. Faptul că pot face asta atât de rapid ar trebui, poate, să-i pună pe gânduri.

Un lucru trebuie clarificat de la început:
Democrația directă se referă la perioada dintre două cicluri electorale, adică la ceea ce se întâmplă după ce masele de alegători și-au făcut „datoria” votând pe baza unor promisiuni — adesea, mincinoase.

Se tot invocă două mari „probleme”:

1. „Oamenii nu pot vota toți pentru că nu toți au internet.”
   Interesant e că mulți dintre cei care aduc acest argument… îl scriu pe Facebook. Deci au internet.
   Aproximativ 8–9 milioane de români folosesc internetul — adică peste 50% din populația cu drept de vot.
   Internetul nu înseamnă doar desktopuri legate cu firul în perete. Avem internet mobil, telefoane inteligente, tablete – accesibile în peste 90% din cazuri.
2. „Românii sunt prea proști ca să decidă.”
   Curios, nu? Mai toți dintre cei care spun asta au fost, la rândul lor, făcuți „proști” sau „idioti” de alții. Nimeni nu se crede prost, dar aproape toți îi cred pe ceilalți. Inclusiv pe guvernanți.

Se dau exemple cu oameni care se calcă în picioare pentru tigăi sau se târăsc pe coate în jurul unor clădiri. Dar v-ați întrebat vreodată dacă aceștia chiar sunt reprezentativi? Poate că sunt doar o minoritate.
Poate că mass-media ne servește acele imagini în mod repetat, tocmai pentru a ne inocula ideea că suntem un popor de tâmpiți.

Să fim serioși: 400 de oameni înghesuiți la deschiderea unui supermarket din 400.000 locuitori? Credeți că doar în România se întâmplă așa ceva?

Iar partea cea mai ironică:
Mulți îi consideră și pe conducători proști sau incompetenți.
Păi dacă tot prostia e la putere, nu ar fi mai logic ca, măcar cei ce se cred „deștepți” să aibă un cadru prin care să influențeze direct deciziile „proștilor”?

Într-un sistem reprezentativ, pe lângă prostie există și rea voință, corupție, interese de grup.
Într-o democrație directă, măcar luptăm doar cu prostia. Și prostia liberă are o șansă. Mai poate învăța.

Niște „proști” ținuți în cușcă vor rămâne mereu la fel.
Dar niște „proști” liberi, cu drept de decizie, vor simți pe pielea lor efectele alegerilor lor și pot, măcar, să învețe ceva din greșeli.
Când vezi legătura directă între cauză și efect, ai o șansă să evoluezi.

Și dacă populația nu este educată…
Atunci nu tot aceeași populație needucată îi alege și pe reprezentanți?
Reprezentanți care, evident, îi seamănă.