De ce nu votez un rău mai mic

Mi se pare absurd să votez „răul cel mai mic” în loc să votez „PRO” ceva. Ceva în ce cred cu adevărat nu doar ceva căruia i s-a adăugat un „pro” înainte, să pară doar că ești „pro”.
Este evident că atâta vreme cât o să alegeți „răul cel mai mic”, răul cel mare își va crea câte o clonă ce va părea un „rău mai mic”.

Dacă e să ne raportăm doar la ultimii 26 de ani, doar la România, puteți să constatați că toate „noile” „alternative” apărute, până acum 1 an, s-au desprins din altele, pentru a vă crea impresia, nu că e ceva ce merită votat, ci că nu e așa de rău ca corpul din care s-a desprins.

De ce nu puteți să votați ceva „pro” fără să mai faceți pe analiștii politici și să bănuiți că ceilalți nu ar face așa. Vă gândiți că, aș vota pe „X” că e bun, dar nu are șanse, așa că votez „răul cel mai mic”.

Nu realizați că sistemul are proprii analiști, care doar asta fac, care au la dispoziție infinit mai multe resurse decât voi ?
Cum vreți să-i înfrângeți ? Gândind așa cum se așteaptă ei și cum sunt ei pregătiți să vă contracareze ?

Nu e normal să gândiți imprevizibil ? Să gândiți exact pentru voi ?

Partidele parlamentare, la ora asta, au undeva, luate la un loc, o credibilitate de 10 %. Nu e absurd când vă gândiți că totuși, tot ele vor ieși și la alegerile următoare din toamnă ?

E logic să aibă 10 % credibilitate. Pentru că au „ieșit” la vot undeva în jur de 40 % din cei cu drept de vot. Deci din start 60 % nu au avut cu cine vota.

Cei 60 %, care oricum nu votează, deci nici măcar „răul cel mic”, sunt cei ce ar putea să facă cu adevărat diferența dacă ar vota, 100 % din ei, „Pro” ceva. Ei sunt cei ce au făcut jumătate de pas. Din păcate s au oprit acolo. Au rămas cu un picior în aer. Ei nu sunt între ciocan și nicovală, simțind „datoria” aia civică să voteze. Ei sunt cei liberi ce ar putea să aleagă „binele”. Măcar să încerce.

Din cei ce votează, o bună parte o fac doar pentru a bloca răul cel mare. Evident nici ăștia nu au încredere în cei „aleși”.

Apoi rămân cei puțini ce au votat „pro”. Adică, în mare parte… ei pe ei sau neamurile lor sau cei ce fac parte efectiv din sistem. Adică vre o 1,5-2 milioane. Ăsta e procentul celor ce „sug”, mai mult sau mai puțin, de la voi toți.

Ăștia vor stabili mereu cine vă va conduce dacă voi sunteți apatici și nu vă implicați.
Nu există un cvorum obligatoriu la alegeri, câti participă ăia aleg. Punct.

Restul, cei atrași să voteze „răul mai mic” sunt doar pentru figurație. Pentru că, răul este rău. Obligația nostră este să căutam binele. Cu răul ne ploconim pe cap oricum… nu e necesar să-l mai și alegem.

Acum ar mai fi o problema, că unii nu găsesc cu nici un chip „binele”. Ceva ce ar fi bun de votat. Păi aveți peste 100 de partide noi. Câți ați pus mâna să vă interesați de ele ?
Aveți aici lista cu ele : Lista partidelor politice

Sau dacă chiar nu vreți reprezentanți, dacă v-ați convins că nici cei ce par buni nu au cum să gândească în locul vostru… de ce nu vreți un alt sistem ? … celălalt sistem posibil : „Democrația directă”, cel în care participați la toate deciziile, participați la înlăturarea sau sprijinirea unora, după caz, funcție de cum vi se pare propunerea respectivă… în caz că nu vă trece vouă prin cap să propuneți ceva ?

Și dacă tot nu găsiți nimic bun, faceți voi ! Nu contează că nu „ieșiți” la vot, dacă tot nu votați, măcar faceți un experiment. Încercați. Doar așa învățați slăbiciunile sistemului, doar așa o sa vă convingeți cu adevarat că „reprezentativitatea” nu funcționează.

Tips: Cum ar trebui să arate un partid votabil :

1) Să aibă un program foarte scurt și concis, fară inflorituri care pot apoi fi interpretabile
2) Candidații propuși în alegeri să fie desemnați prin votul direct al tuturor membrilor
3) Asocierea partidului să poată fi decisă doar prin votul direct al tuturor membrilor
4) Să aibă membri activi care se implică, nu vegetale

NU INTRAȚI într-un partid a cărui membri habar nu au despre programul partidului, cărora nu le pasă ce face „conducerea” lui.

În continuare, nu mai intrați în conflicte inutile. E dreptul fiecăruia să își urmărească interesul. Puteți și protesta, dar nu amestecați construcția cu protestul. Indiferent la ce protestați, nu uitați că trebuie să aveți și o alternativă. Fără ea… protestați degeaba. Vă consumați timp prețios din viață inutil.

Ce ar mai fi de reținut. Fiecare sistem are profitorii lui. La fel, în fiecare sistem unii se pot adapta. Dacă nu aveți alternativă și dacă nu reușiți să găsiți un punct comun, profitorii și „adaptații” vor continua să mențină sistemul existent. Unii din interes, ceilalți din inerție.