Un sistem social nu este dat de caracterul oamenilor săi ci de modul lui de organizare.

Astfel, nu există decât 2 sisteme:

1) – reprezentativ (în care decid reprezentanții, la modul absolut) și

2) – democrație (în care decid toți cetățenii, care și ei pot avea niște reprezentanți, dacă vor, dar nu la modul absolut ci, exact ca în „dreptul civil”, cu funcții strict de administrare)

Să spui că esti anti-sitem într-un sistem reprezentativ absolut și să vrei să fi reprezentant absolut este o tâmpenie.

Ceea ce pretind ei, e faptul că ar fi mai onești și nu ar fi afectați de corupție sau de setea de putere. Doar că, caracterul unor dictatori nu face o dictatură mai puțin dictatură. Faptul că un „dictator” te ține într-o cușcă de aur nu te face mai putin sclav.

Dar chiar dacă la un moment dat, într-un sistem reprezentativ absolut, ajung printr-o conjunctură a sorții, niște persoane decente la putere, nimic nu garantează că așa va fi mereu.

Rolul reprezentanților, ar fi tocmai ca ei să reflecte dorințele și aspirațiile majorității, din moment ce ei sunt aleși de majoritate într-o campanie electorala în care se adresează majorității.

Majoritatea nu o fi tâmpită să voteze, să trimită niște reprezentanți care le spun că le vor face rău. Ei sunt aleși reprezentanți tocmai pentru că promit că vor fi pro majoritate.

Sistemul reprezentativ, din moment ce oricine poate deveni reprezentant, nu are ca filozofie faptul că ei, reprezentanții, ar avea niște calități speciale, că ar fi mai deștepți sau mai geniali, ci pur și simplu pentru că, logistic, nu se putea altfel în urma cu 200-300 de ani.

Nu există niciunde în Constituție vre-o prevedere sau referire prin care s-ar sugera măcar că sistemul reprezentativ are ceva de-a face cu calitatea superioară a reprezentanților. Ei sunt „reprezentanți” doar pentru că nu exista o modalitate prin care toți cetățenii să se exprime.

Pe de altă parte, chiar Constituția spune că poporul este suveran și ei, reprezentanții, sunt în slujba poporului.

Așadar, este foarte clar că s-a apelat la varianta cu reprezentanți din considerente pur tehnice.
Doar că, uzând de faptul că au ajuns într o poziție de decizie, ei au uzurpat puterea de la deținătorii ei de drept, și și-au atribuit niște „calități” superioare, astfel încât, nici măcar atunci când este posibil ca poporul să își manifeste voința, el nu mai este lăsat.

Cum și normele de drept interzic „reprezentarea la modul absolut”, (auto)împuternicirea reprezentanților, cu drept de reprezentare absolută, este ilegală și este o eludare a statului de drept, devenind o dictatură.

Nu pot exista 2 sisteme de drept care să funcționeze în aceeasi țară.

„Reprezentanții”, smecheri cum sunt toți cei ce dau de gustul puterii, au dat statului o interpretare proprie, fără ca măcar să o „legalizeze” (pentru că, dacă făceau asta, faptul că suntem într-o dictatură ar fi fost fără echivoc și extrem de clar pentru toți) făcându-l o entitate separată de națiune. Astfel, ei au integrat instituțiile națiunii în interiorul acelei entități separate, reușind astfel să creeze un „stat” al reprezentanților într un „stat” al națiunii.

Odată confiscate toate instituțiile, care de drept ar fi fost ale națiunii, și după ce au fost integrate în „statul artificial”, creat în interiorul „statului real” au instaurat o dictatură a acelei entități false asupra cetățenilor.

Astfel, „statul artificial” a devenit deținător al monopolului folosirii forței… practic un dictator absolut. Instituțiile care ar fi trebui să protejeze „statul real” (al națiunii) de o astfel de deturnare, armata, poliția, au fost și ele deturnate, astfel încât ele nu mai servesc „statul-națiune”, ci au devenit „armate” private ale „statului artificial” creat.

Armata, poliția, justiția, ar trebui să nu recunoască nici o decizie din partea parlamentului/ guvernului care nu este doar pur administrativă. Faptul că aceste instituții le recunosc, le face parte a dictaturii.

Nimeni nu se poate prevala ulterior de faptul că doar au executat niște ordine, dacă acele ordine contravin flagrant cu „ordinea de drept”. Oricât încearcă ei să se legitimeze cu faptul că „reprezentanții” au fost aleși… ei încalcă niște norme de drept fundamentale… și anume… că nu există reprezentare absolută.

Nici măcar de ales nu mai sunt aleși de o majoritate a populației. Se vede clar că asta îi neliniștește profund din moment ce vor să introducă chiar votul obligatoriu. Faptul că ei încă consideră din oficiu că neparticiparea la vot ar fi echivalent cu acceptarea, este o altă forțare a democrației născocită de mintea lor bolnavă.

Așa că, cei ce emană ordinele, cei ce judecă în baza lor și cei ce le impun prin forță, vor trebui să răspundă la un moment dat. De la „mic la mare”.