Nu v-ați întrebat niciodată de ce, în țările cele mai sărace, și nu mă refer la „resursele naturale” ale unei țări ci la săracia indivizilor ce compun populația țării respective, criminalitatea este cea mai mare ?
De fapt criminalitatea cu care se confruntă populațiile țărilor sărace, cea vizibilă, nu vine atât de sus, ci chiar din rândul indivizilor ce compun acea populație.
Bandele interlope și infractorii individuali, în general se axează pe exploatarea celor ca și ei, celor din rândurile cărora provin. Ba chiar, de cele mai multe ori, inițial au fost cei mai săraci din cei săraci.
Culmea, aceștia ajung să conlucreze foarte bine cu cei de la vârf, cei ce îi exploatau, cei din cauza cărora au trăit și crescut în săracie sau datorită cărora au devenit de fapt „criminali”.
Ne confruntăm cu un paradox. Saracia face oamenii să își piardă empatia, să devină extrem de individualiști, să nu mai aibă încredere unii în alții, din moment ce sunt într o permanentă concurență între ei pentru un loc de muncă, sau pentru a accede în cercul superior, conducător (sau să devină măcar un „braț” al conducătorilor), lucru care le ar asigura un trai decent.
Faptul că ei continuă să comunice între ei, că se adună în grupuri, nu este un semn de „empatie” din partea lor ci mai degrabă o căutare de victime. Pentru că, este mult mai ușor să profiți de o persoană despre care ști „lucruri”, a cărui slabiciuni le cunoști.
Vă mirați că politicienii sunt lipsiți de empatie. Păi e și normal. Odată ajunși în vârf, ceilalți, cu mici excepții, devin doar niște cifre pe hârtie. Altfel, și ei au o mare doză de empatie pentru familiile lor, pentru cei apropiați. Tot ce fac ei este înspre binele lor și al familiei lor, eventual al grupului lor intim de prieteni. Ceea ce ați face toți probabil.
Unii o să spuneți că nu e adevărat. Dar gândiți-vă puțin. Ce empatie aveți voi pentru milioanele de oameni, de copii, care mor zilnic din cauze artificiale. Chiar vă pasă vouă ca mor oameni, uciși în razboaie sau de bande criminale ? Vărsați vre-o lacrimă pentru ei ?
Exact așa e și cu politicienii. Ei sunt în altă lume, spațiul lor vital este altul. Pentru ei nu mai există granițe și ei colaborează foarte bine cu noua „rasă” din care fac parte. Ei nu mai depind de spațiul vital din interiorul granițelor unei țări.
Tara pentru ei este doar „patrimoniul” cu care participă în marea „asociere” a celor din clasa lor. Este ceea ce aduc ei contribuție pentru a fi acceptați la masa conducătorilor.