Nu cer prea mult. Doar atât:
Să pot vedea ce face aparatul care îmi aparține. Să-mi apară pe ecran cât curent intră în el. Să pot instala ce vreau pe el. Să-l pot repara, modifica, măsura, verifica.
Să fiu liber.
Dar nu, nu mi se permite.
Pentru că, vezi tu, companiile mari „vor să mă protejeze de mine însumi”. Nu pot vedea câți wați bagă un încărcător în telefon. Nu pot accesa datele bateriei. Nu pot instala o aplicație care să-mi spună ce vreau să știu, pentru că sistemul zice „nu ai voie”.
De ce?
Pentru că poate nu înțeleg. Pentru că poate „stric ceva”. Pentru că poate îmi dau seama că încărcătorul „de 25W” încarcă doar cu 9. Pentru că poate devin conștient că produsul pentru care am plătit nu face tot ce mi s-a promis.
Așa că mai bine mi se interzice.
Dar nu sunt prost.
Și dacă aș fi, e problema mea.
Aparatul e al meu. L-am plătit. E proprietatea mea. Și am dreptul să-l stric.
Nu vreau ca marile corporații să-mi pună protecții „pentru binele meu”. Nu le-am cerut. Nu am semnat pentru ele. Nu le-am delegat autoritate morală.
Adevărul e că nu mă protejează. Mă controlează.
Totul e „pentru protecția ta”:
- Nu poți accesa sistemul de fișiere.
- Nu poți vedea consumul real de energie.
- Nu poți instala aplicații „neaprobate”.
- Nu poți înlocui bateria, decât dacă mergi într-un service „oficial”.
- Nu poți ști cum funcționează telefonul tău. Doar să-l folosești.
Exact ca un animal bine dresat.
De fapt, sunt tratat ca un copil.
Unul mic, impulsiv și cam prost, care trebuie ținut într-un parc de joacă colorat, cu sunete vesele, dar fără cuie, fără muchii, fără acces la mecanisme.
Doar dă swipe, plătește abonamentul, cumpără încă un cablu, mai ia un încărcător de 70W „ultra fast”, și stai cuminte.
Dar eu nu mai vreau să stau cuminte.
Vreau să pot strica ce e al meu.
Vreau să văd cifre, nu emoji.
Vreau să am opțiunea de a învăța din greșeli, nu de a fi ținut la distanță de ele.
Poate vreau să-mi fac root. Poate vreau să încarc cu un panou solar artizanal. Poate vreau să-mi bag nasul unde „nu e voie”.
Pentru că acolo e singurul loc unde învăț ceva.
Și pentru că e al meu.
Nu e vorba doar de tehnologie.
E despre control. Despre respect. Despre libertate. Despre demnitate.
Dacă am ajuns să nu mai putem verifica nici măcar câți wați intră într-o baterie, cât de liberi mai suntem, de fapt?
Nu sunt prost. Nu accept să fiu tratat ca unul. Și dacă greșesc, îmi asum. Dar greșeala trebuie să fie opțiunea mea. Nu voi cere niciodată scuze pentru că am vrut să înțeleg mai mult.