🌐 Read this article in English
🔎 Sau de ce „proprietarii de azi” locuiesc în blocuri construite de statul ineficient de ieri
Suntem învățați că libertatea vine cu piața, că eficiența vine cu competiția, că proprietatea vine cu capitalismul. Și totuși… ce facem cu realitatea? Ce facem cu orașele ridicate de stat? Cu spitalele, locuințele, școlile și drumurile „comuniste” care încă rezistă, în timp ce noile construcții crapă după cinci ani? Ce facem cu „ineficiența” care a oferit locuințe tuturor?
🧠 O etichetă fără timp prezent
🕰️
Se vorbește des despre „ineficiența comunismului”, dar mereu în trecut. Ca și cum ar fi o relicvă, un experiment prost făcut și abandonat. Se invocă cozi, penurie, birocrație și lipsa de motivație. Nimeni nu se uită la prezent. Nici la China, nici la Vietnam, nici măcar la ce a fost eficient în România sau Suedia anilor ‘70-’80.
De ce? Pentru că adevărul prezent încurcă ideologia dominantă. Și în capitalism, e mai ușor să râzi de trecut decât să te uiți lucid la haosul prezent.
🏗️ China – exemplul pe care nimeni nu vrea să-l vadă
🇨🇳
China e azi cea mai eficientă economie din lume. Nu doar în producție, dar în infrastructură, inovație, coordonare. Construiesc un spital în 10 zile sau un cartier întreg într-o lună. Planifică pe 50 de ani, în timp ce „lumea liberă” e blocată în lobby și campanii electorale fără fond.
E capitalism acoperit cu o pătură roșie? Poate. Dar este o planificare colectivă și dirijată, nu un joc de piață al haosului intereselor private.
🇸🇪 Suedia – eficientă cât timp a fost socialistă
🏘️
Puțini știu că Suedia a construit, prin programul de stat Miljonprogrammet, peste un milion de locuințe între 1965 și 1974. De stat. Ieftine. Rapide. Durabile. Azi, în capitalismul neoliberal, aceleași orașe sunt sufocate de lipsa locuințelor. Costurile au explodat, birocrația paralizează și fiecare firmă vrea profit, nu soluții.
Când statul planifica, lucrurile mergeau. Când s-a retras, totul s-a scumpit și încetinit.
🏚️ „România capitalistă” și gluma proprietarilor
🇷🇴
Una dintre cele mai ironice afirmații care circulă pe Facebook e aceea că România are cel mai mare procent de proprietari de locuințe din UE.
Sună bine, dar… cum s-a ajuns aici?
Prin „ineficiența comunismului”, desigur.
Peste 80% din apartamentele actuale au fost construite de statul comunist. Când primeai o locuință de la stat, era pe viață. Nu era a ta în acte, dar nimeni nu putea să te dea afară. După ‘89, ele s-au vândut la prețuri simbolice. Așa a apărut „România proprietarilor”. Nu din capitalism, ci ca moștenire a statului „ineficient” care le-a construit pentru oameni, nu pentru piață.
⚙️ Graba consumerismului vs durabilitatea comunismului
⏳
Într-o economie bazată pe consum, lucrurile trebuie să se strice ca să fie înlocuite. Totul e gândit pentru uzură rapidă, de la telefoane la clădiri. Eficiența e confundată cu viteza.
Sistemele planificate tind să lucreze altfel:
- durabil,
- cu scop social,
- fără goana după profit.
Da, poate nu era totul strălucitor, dar era trainic. Nu fast, ci temeinic.
🧨 Când ideologia bate realitatea
🚫
Cuvântul „comunism” sperie. Nu mai poate fi analizat rațional. Nu se mai pot separa greșelile istorice de ideea de bază: planificare socială, pentru binele colectiv. Iar orice exemplu de succes modern (China, Vietnam) e ignorat, distorsionat sau respins.
Între timp, trăim în lumea „eficienței” în care:
- trenurile nu vin la timp,
- locuințele sunt prea scumpe,
- spitalele sunt private,
- iar oamenii au tot mai puțin timp și mai mult stres.
🪞 Concluzie: poate nu era ineficient, ci doar… uman
🤔
Poate că „ineficiența comunismului” nu era altceva decât lipsa presiunii de a produce, consuma, concura și înlocui totul în viteză. Poate că acele sisteme, cu toate defectele lor, nu erau nici atât de proaste, nici atât de lente – doar că nu erau create pentru profit, ci pentru oameni.
