🌐 Read this article in English
Lăsând la o parte „democrația” — până la care mai e cale lungă —, nici măcar un „sistem reprezentativ” real nu există. Și se pare că nimeni nu și-l dorește cu adevărat. E mai comod să întrebi mereu: „Eu cu cine votez?”, ca apoi să-ți înjuri „dictatorii” aleși, descoperind că ai schimbat doar „dracul cu tat-su”.
Dacă chiar ne-am dori un sistem reprezentativ, am milita pentru ca el să devină posibil, începând cu începutul: dreptul de asociere (Legea partidelor), modul de desfășurare al alegerilor (Legea electorală) și dreptul la întruniri publice.
Am înceta să ne lăsăm distrași de tot felul de „personaje” aruncate în față special ca să ne ocupe timpul liber și să acopere temele reale care ar trebui discutate.
Câtă vreme lipsesc condițiile necesare pentru ca opțiunile să fie autentice, nu facem decât să validăm ceea ce ni se oferă de cei de la „butoane”. Nu putem vorbi nici măcar despre un „sistem reprezentativ” — cu atât mai puțin despre democrație.
Este absurd să-ți pui mereu întrebarea „Eu cu cine votez?” fără să știi cum și în ce condiții a ajuns respectivul candidat pe buletinul de vot.
Piedicile sunt deliberate, menite să lase în cursă doar pe cei „aleși”, iar legile electorale sunt făcute cu dedicație. Exact ca „licitațiile” statului — organizate astfel încât să rămână în joc doar cei agreați de organizatori.
Mai grav e că majoritatea partidelor și organizațiilor acceptă să joace în această piesă, în loc să ceară ca jocul să fie corect de la început.
Dacă singura lor ambiție e să sară gardul și să intre în cercul celor „protejați” de sistem, nu sunt decât ariviști și oportuniști. Ideea nu e să te strecori în cercul vicios făcând apel la popor, ci să folosești acel apel ca să distrugi cercul vicios.
Cei care pierd alegerile cer renumărări, acuză fraude, dar nu au nicio problemă cu filtrele inițiale: semnăturile de mână, criteriile absurde, obstacolele care au eliminat deja alternativele reale. De ce? Pentru că ei au reușit cumva să le treacă.
Nu spun că nu sunt nereguli — sunt cu grămada — dar ele apar între entitățile deja selectate de sistem, care nu contestă cadrul general.
Ce-ar fi să ne uităm la tot procesul, de la început? Să verificăm și semnăturile, și modul în care au ajuns în cursă cei care acum se plâng?
E clar că puțin le pasă de „democrație”. Le pasă doar să obțină un loc la ospăț.
Ar fi fost frumos ca, înainte de alegeri, să fi fost la fel de activi în a cere ca participarea să fie corectă, nu doar rezultatul.
Pentru că un rezultat corect nu poate exista fără o participare corectă — de la bun început.
Este complet ilogic ca un partid, validat de un tribunal special (doar Tribunalul București), obligat prin lege să participe la alegeri pentru a nu fi desființat, cu candidați verificați de AEP, să fie nevoit să adune încă o dată „semnături de susținere” pentru fiecare listă sau candidat.
Și este și mai ilogic ca doar partidele să poată participa, în condițiile în care Constituția permite și candidați independenți. Orice grup de cetățeni asociați ar trebui să poată face același lucru.
Partidele n-ar trebui să aibă ca scop principal doar participarea la alegeri, ci promovarea unei idei și implicarea cetățenilor în luarea deciziilor.
