O reflecție despre iluzia obiectivității și esența libertății
De cele mai multe ori, în conversații sau dezbateri, majoritatea oamenilor afirmă cu convingere că sunt neutri, imparțiali, raționali și că judecata lor se bazează pe fapte și logică rece. Ei cred că pot evalua situațiile în mod obiectiv, fără să fie influențați de prejudecăți, emoții sau propriile convingeri personale.
Totuși, dacă cineva încearcă să le arate că această neutralitate este doar o iluzie, că părerile lor sunt totuși subiective și că au propriile lor bias-uri, reacția nu este calmă și constructivă, ci adesea defensivă, uneori chiar furioasă.
De ce se întâmplă asta?
Pentru că adevărul este incomod și greu de acceptat.
Faptul că cineva îți spune că nu ești neutru înseamnă, în mod implicit, că punctul tău de vedere nu este absolut și poate fi contestat. Este o invitație la introspecție, la modestie intelectuală. Dar pentru mulți, ideea că părerea lor este doar o variantă printre multe altele este o amenințare directă la adresa identității și siguranței lor.
Ne place să credem că „adevărul este de partea mea”, iar această convingere ne oferă o ancoră în lume. Este o formă de confort psihic care ne ajută să ne orientăm și să luăm decizii fără să ne îndoim prea mult. Iar dacă cineva ne spune că acest adevăr este relativ sau subiectiv, simțim că se clatină temelia pe care ne-am construit încrederea în noi înșine.
Eu nu pretind că aș fi neutru sau complet obiectiv. Dimpotrivă, știu că toți avem bias-uri, iar eu însumi am convingeri ferme care mă definesc.
Dar există o zonă în care nu pot fi făcut să-mi schimb perspectiva „la rece” – libertatea.
Libertatea nu este un concept pe care îl poți pune pe cântar, să-l analizezi ca pe o opțiune cu avantaje și dezavantaje. Libertatea este în sine cel mai mare avantaj pe care-l poate avea o persoană sau o societate.
Când discutăm despre libertate, nu e vorba doar de un set de reguli, drepturi sau restricții. Este starea fundamentală a existenței noastre ca ființe conștiente și autonome. Este acel spațiu în care ne putem exprima, ne putem defini și ne putem alege calea fără să fim constrânși arbitrar.
Sigur, există oameni care aleg să renunțe la o parte din libertatea lor în favoarea unor avantaje imediate: siguranță, confort, aprobare socială, plăceri sau obiceiuri care pot deveni vicii. Dar această cedare a libertății trebuie să fie o alegere conștientă și personală, nu o obligație impusă de sistem.
Să ne imaginăm un scenariu absurd în care legea ar impune tuturor să fumeze, să consume alcool sau droguri. Sună complet irațional și opresiv, nu?
Tot așa este și atunci când se încearcă să ne limiteze libertatea de a alege în mod real – fie că e vorba de libertatea de exprimare, de a gândi liber sau de a trăi conform propriilor valori.
Aceasta este miza reală: să înțelegem că neutralitatea absolută este o iluzie, iar libertatea este valoarea supremă care nu poate fi evaluată prin comparații simple.
Când începem să fim sinceri cu noi înșine, să recunoaștem propriile limitări și convingeri, putem să ne înțelegem mai bine și să respectăm diversitatea opiniilor fără să căutăm să impunem unilateral „adevărul” nostru ca pe o certitudine universală.
În final, această conștientizare nu ne face mai slabi, ci mai puternici. Libertatea reală începe când ne asumăm cine suntem, cu tot cu părerile noastre subiective, și în același timp suntem deschiși să ascultăm, să învățăm și să conviețuim cu diferențele.
Libertatea nu este un simplu privilegiu, ci o responsabilitate – aceea de a ne păstra mintea și sufletul libere chiar și atunci când lumea ne împinge să fim parte dintr-un curent uniform, fără nuanțe.
În loc de concluzie: întreabă-te sincer…
– Chiar ești neutru sau doar ai învățat să crezi că ești?
– Judeci ideile celorlalți cu aceeași rigurozitate cu care ți-ai analiza propriile convingeri?
– Îți aparține gândirea sau doar ai preluat un „adevăr” care ți-a fost servit de altcineva?
– Și mai ales: îți mai aparține libertatea… sau doar sentimentul ei?
Poate că răspunsurile nu sunt comode. Dar întrebările ne fac mai liberi decât orice sistem care pretinde că ne reprezintă.