România nu are nici măcar un sistem reprezentativ

Constituția României : Drepturile și libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 37

(1) Au dreptul de a fi aleși cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3) , dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul(3)

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

Există la ora actuală, în România, peste 130 de partide și se mai înființează în continuare.

Pentru a participa în alegerile generale, la modul serios, adică la nivel național, pentru a avea o șansă să treacă pragul electoral impus de 5%, nu doar pentru a face figurație, un partid are nevoie de cca 200.000 semnături de susținere „de mână”, strânse special pentru respectivele alegeri, într-un timp foarte scurt (cca 2 luni de zile).

Legea Electorală : Art. 54

(1) Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care depun la Biroul Electoral Central o listă de susţinători cuprinzând cel puţin 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral la nivel naţional, pot depune liste de candidaţi în toate circumscripţiile electorale.

Practic, pentru a fi posibil ca toate cele 130 de partide să poată participa în alegeri (cum le obligă de fapt și legea, pentru că neparticiparea duce la desființare) va fi nevoie să se adune de 130 de ori câte 200.000 semnături de susținere „de mână”… deci peste 26 milioane de semnături de mănă, olografe.

Ca să puteți înțelege mai bine cât de mare este aberația, imaginați-vă că, pe o coală A4 sunt doar 15 pozitii pentru semnături (conform modelului pus la dispoziție de autoritatea electorală, AEP).

Deci pentru a aduna cele 26 de milioane de semnături va fi nevoie de :
26 milioane semnături : 15 semnături/ coală = peste 1,5 milioane de coli A4.

Si toate astea în cca 2 luni de zile, atât cât ține goana după semnături de mână (din momentul în care se anunță data certă a alegerilor și până cu cel târziu 45 de zile înainte de alegeri).

Cine verifică toate aceste semnături? Unde vor fi ele depozitate, presupunând că ele se vor aduna, lucru posibil, nu? Altfel ar fi aberat ca o lege să fie dată pentru a nu se putea aplica.

E adevărat că o persoană poate semna pe mai multe liste, dar atunci avem din nou o problemă… pentru că listele se numesc de „susținători” ceea ce presupune că cei ce semnează ar „susține” acel partid, iar susținerea se vede de fapt doar la vot… și ăla secret… și e incorect ca ei să „susțină” toate partidele din moment ce nu au și dreptul de a vota mai multe partide. In mod nomal ar fi trebuit să se numească „listă de acord privind participarea în alegeri”… nu să inducă ideea semnatarilor că, semnând lista ești și „susținător”. Cu atât mai mult cu cât statul nu ar trebui să forțeze mascat cetățenii să-și manifeste opțiunile politice public.

SUSȚINĂTÓR, -OÁRE, susținători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține o povară, care sprijină o greutate. 2. S. m. și f. Fig. Persoană care ajută, care susține, care apără ceva sau pe cineva; apărător, sprijinitor. ♦ Spec. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc.
Sursa: DEX ’09 (2009)

Pluripartitismul este asigurat prin Constituție, ea fiind voința poporului, deci nu are nici un sens sa îi mai întrebi pe cetățeni înaintea fiecărui ciclu de alegeri dacă mai susțin pluripartitismul și sunt de acord ca, cei ce îndeplinesc condițiile de a participa în alegeri… să participe. Iar „susținerea” se vede pur și simplu la urne… prin vot secret… că de aia legea prevede vot secret… tocmai pentru faptul că… manifestarea susținerii politice în public poate cauza prejudicii.

Din „Legea partidelor”

Art. 1. – Partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public.

Art. 2. – Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri, potrivit legii.

DE RETINUT :

„îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție”…. „contribuie la formarea opiniei publice”.

– „participă cu candidați în alegeri”… nici măcar nu e „cap de listă” în definirea obiectului de activitate a partidelor din legea dedicată lor.

Cu toate acestea, singurul motiv pentru care Tribunalul București (cel ce deține MONOPOLUL asupra partidelor) le desființează pentru „inactivitate” este dacă nu participă in alegeri.

Din „Legea partidelor”

ART. 47
(1) Inactivitatea unui partid politic se poate constata în următoarele situaţii:
a) nu a ţinut nicio adunare generală timp de 5 ani;
b) nu a desemnat candidaţi, singur sau în alianţă, în două campanii electorale succesive, cu excepţia celei prezidenţiale, în minimum 75 de circumscripţii electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidaţi în cel puţin o circumscripţie electorală sau candidaţi în cel puţin 3 circumscripţii electorale, în cazul alegerilor parlamentare.
(2) Pentru partidul politic aflat în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), Tribunalul Bucureşti, la cererea Ministerului Public, va constata încetarea existenţei sale, cu respectarea normelor de procedură prevăzute la art. 26 alin. (2) – (4).

De aici rezultă că Tribunalul numit mai sus, interpretează Constituția în sensul că „partidele” ar avea un singur obiect de activitate.

Deși participarea în alegeri e singurul obiect de activitate al partidelor, în viziunea Tribunalului București (deși legea spune explicit că ele au și alte meniri), în „Lgea electorală”, pentru a își putea desfășura o activitate garantată de Constituție, și obligatorie prin prisma unui Tribunal, li s-a introdus o condiție suplimentară si aproape de neatins: Sa adune 200.000 de semnături de susținere de mână.

Asta ca să nu mai vorbim de faptul că articolul 47 din legea partidelor este discriminatoriu încălcând unul din principiile de bază ale unui stat de drept. Este foarte clar că un partid ce se înființează înainte de alegeri este discriminat față de unul ce se înființează după alegeri și are 4 ani disponobili pentru a se pregăti.

Cum își poate închipui „legislatorul” că un partid înființat de 3 persoane, înainte de alegeri… cu o lună să zicem, ar fi capabil să îndeplinească toate condițiile prevăzute de legea electorală când el este încă în provizorat până la prima adunare generală a membrilor săi.

Măsura este evident rău voitoare și discrimatorie, având scopul de a bloca apariția de noi partide înainte de alegeri. Este unul din motivele pentru care multe partide și-au amânat înființrarea până după alegeri.

Foarte multi se plang ca NU au din ce alege, ca nu exista „oferta”, cei ce aleg, in genere aleg mereu „raul cel mai mic” din lipsa de alternative in a alege si ceva „PRO”.

Dar v-ați și întrebat DE CE nu aveți de unde alege ?

V-au interesat care sunt piedicile puse de actualul sistem in calea celor ce vor sa constituie cu adevărat o alternativă?

Avocatul poporului, pe lângă „miopie” suferă și de surzenie, nu vede dar nici nu aude când cetățenii i se plâng că există legi ce încalcă Constituția, chiar drepturi ți libertăți fundamentale înscrie în Constituție.

CCR (Curtea Constituțională) la fel, nu se sesizează „din oficiu”.

Președintele „ales” nu prea are chef ridice excepții de neconstituționalitate inainte de a le promulga… asa cum ii cere fisa postului. Sa „vegheze la respectarea Constitutiei”.

Dacă după legea veche a partidelor, pentru ca un grup de cetățeni să se poată asocia într un partid și participa apoi direct cu candidați la alegeri era nevoie de vre o 20.000 de semnături… astăzi… odată cu apariția unei așa zise legi „mai favorabile” s-a ajuns ca printr o prevedere dintr-o „terță” lege (cea electorală) să fie nevoie de 200.000 de semnături de susținere pentru ca, un grup de cetățeni asociați într-un partid să poată participa în alegeri la nivel național.

Cât de oarbă poate fi societatea românească încât să nu vadă că, pentru a se putea primeni „clasa politică” este acum de cca 10 ori mai greu decât înainte.

Timp de cca 15 ani, nu s-a reușit strângerea a 20.000 de adeziune pentru a se înființa un partid nou. Acum, poți să înființezi un partid, relativ ușor, în aparență (în fapt nu e chiar așa), doar că, pentru a și participa în alegeri a devenit aproape imposibil.

Practic, partidelor li s-a uzurpat chiar obiectul de activitate, participarea în alegeri, prin introducerea condiției de a aduna cca 200.000 de semnături de susținere la nivel național.

Concluzii :

– A se cere CNP-ul pe niște liste ce se manipulează public a fost deja declarat neconstituțional. Si este evident că fiind 15 persoane ce pot semna pe o listă… 14 din cei 15 vor putea să vadă CNP-uri ale celorlalți semnatari. Dar asta e doar un dealiu neimportant, că ceva a fost declarat neconstituțional. Cui îi mai pasă de Constituție in România? În nici un caz celor ce ar trebui să facă legile doar respectând Constituția.

– Nu în ultimul rând sau, cu atât mai mult cu cât există și partide locale, sau un partid poate avea sediul în orice localitate din România, chiar dacă este „național”, este aberant și discriminatoriu ca o singură instanță din țară, aflată doar într un singur loc, Tribunalul Municipiului București (deci un tribunal al unui municipiu) să dețină monopolul asupra tuturor activităților partidelor.

– Cum este posibil ca într-un stat de drept, în care se vorbește zilnic de descentralizare, în care se presupune că există o justiție independentă, cetățenii să nu se poată adresa justiției din zona lor de rezidență? Se presupune că justițiabilii din București sunt mai calificați sau că restul tribunalelor din țară ar fi corupte?

– În afară de deținerea monopului de către un singur tribunal din țară, mai există și o altă discriminare evidentă, fiind descurajată în mod vădit înființarea partidelor înainte de alegeri, ele având un timp mult mai scurt la dispoziție pentru a îndeplini condițiile draconice cerute de diverse legi.

– Dacă legea speciala a partidelor impune ca un partid să țină o adunare generala a membrilor odată la cel puțin 5 ani este absolut logic că, dacă nu era vorba de rea intenție… se cerea partidelor ca în decursul a 5 ani să fi participat măcar odată în orice tip de alegeri. Este anormal ca un Tribunal să se amestece în treburile interne de strategie a unui partid și să îi impună când să participe în alegeri. Este destul de clar că un partid va dori sa participe în alegeri la un moment dat, dar este decizia și voința membrilor săi să decidă când anume consideră că este pregătit să o facă.

– Impunând unui partid când să participe în alegeri sub amenințarea desființării ne mai mirăm de ce partidele fac compromisuri și ajug să pună pe listele de candidați tot felul de personaje cel puțin dubioase.

La alegerile generale, faptul că îți dă „dreptul” să participi doar într-un judet (legiuitorii sustinând că poți participa și cu un număr inferior de semnături față „cota” națională, evident doar în acel județ) este inutil, ba chiar o bătaie de joc pentru că nu ai efectiv cum să treci pragul de 5 % dacă nu participi la nivel național. Totul este doar de fațadă pentru a crea impresia că ar exista pluripartitism și că cei „selectați să câștige” ar avea concurență…. când, de fapt, ea nu există. Asta ca să nu mai pomenim și de faptul că nu îți poti face o campanie electorală la nivel național… decât dacă participi la nivel național… deci.. din nou revenim la cele 200.000 semnături de „susținere” necesare.

Dacă în cazul alegerilor locale participarea „pe județe” avea sens… pentru că… se aleg aleși locali, și deci nu era neapărat nevoie să-ți faci campanie în toată țara… în cazul alegerilor naționale este doar o bătaie de joc să fi partid național și să nu te poți face cunoscut în campania electorală în toată țara. Si dacă nu te poți face cunoscut în cadrul unei campanii electorale… de unde vor ști alegătorii de tine chiar și peste 4 ani ?

Încă ceva… la nivel național… verificarea listelor de susținători se face după registrul național… introduci numele și CNP-ul și îți dă… persoana. Obligația de a strânge semnăturile pe liste „geografice”, în cazul listelor depuse la nivel național, este o altă aberație care are doar rostul de a pune „bețe în roate”, în primul rând „diasporei”, care nu e grupată geografic (majoritatea românilor din afara țării nefiind cu adevărat diaspora ci doar un alt tip de navetiști), celor din București, unde sunt mulți navetiști ne nu figurează in lista permanentă din circumscripția București cât și marilor centre universitare… unde, mare parte din studenți nu figureaza nici ei pe lista permanentă din circuscripția în care se află orașul respectiv.

Pentru cei ce doresc să verfice acest amanunt sau să vadă unde este înscris pe lista electorală permanentă o pot face dând clik pe linkul de mai jos (o să vedeți că este necesar doar numele și CNP-ul, faptul că cei de pe listă nu sunt din aceeași circumscripție ne îngreunând cu nimic verificarea)

Registrul Electoral

Si atunci vă mai mirați că nu aveți ce alege sau că oferta este așa cum este. Pentru că, în România la ora actuală, nu există nici măcar un sistem reprezentativ.

Asa zisul „sistem reprezentativ” din Romania :

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.