Partidele politice, ONG urile și poliția politică

Partidele politice, ONG urile și poliția politică

Partidele

La ora, actuală singurul caz în care Justiția așteaptă CCR să se pronunțe pe cazuri individuale, ba chiar CCR se substituie unei instanțe de a dreptul, este atunci când se dorește desființarea unui partid politic.
Din anul 2010, Justiția nu mai așteaptă CCR să se pronunțe atunci când este ridicată o excepție de neconstituționalitate.

Drep urmare, indiferent că părțile din proces au reclamat că o procedura dintr o lege încalcă Constituția, instanțele se pronunță și dau o sentință conform legii, așa cum este ea.

Dar să vedem ce se întâmplă în cazul partidelor politice.

Conform legii CCR 47/ 1992:

Art.11.1
f) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.

Care sunt cazurile în care hotărăște ?

Conform legii 14/ 2003 a partidelor politice

Art. 44. – Curtea Constituțională hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic, potrivit art. 30 alin. (7), art. 40 alin. (2) si (4) si art. 146 lit. k) din Constituția României, republicată, cu procedura stabilită în Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare.

Ce spune Art. 30(7) si Art.40(2) si (4) din Constituție:

ARTICOLUL 30
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
De retinut : „Sunt interzise de lege”… ori pe lege (si exista o lege in acest sens) ar trebui sa se pronunte instanta nu CCR. CCR are rolul de a spune eventual daca legea respectiva ar avea prevederi ce incalca Constitutia, in rest, este sarcina Parlamentului sa o faca cat mai clara… nicidecum sarcina CCR de a eluda legea si de a judeca in baza unor principii generale.

ARTICOLUL 40
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

ARTICOLUL 146
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;

Așadar, deși articolele din Constituție pe care se pronunță CCR sunt reglementate de lege, articolul 40 chiar de legea partidelor, care este mult mai clară și la obiect… CCR hotărăște conform Constituției, în care sunt doar norme generale cum s a pronunțat chiar CCR prin decizia 286/ 2016 :

„Constituţia cuprinde doar norme de principiu. În Constituţie sunt sistematizate principiile generale care caracterizează regimul politic, organizarea şi funcţionarea instituţiilor statului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, reglementarea detaliată a acestora realizându-se apoi prin legi organice sau ordinare”

De reținut din nou din decizia CCR: „În Constituţie sunt sistematizate principiile generale care caracterizează regimul politic”

Așadar, în loc ca Justiția să judece conform unei legi, astfel încât un partid să poată avea la dispoziție toate căile de atac (recurs, până la ICCJ și chiar la Curtea de la Haga)… „problema” partidelor politice este pasată CCR care judecă efectiv „în mare” și „politic” și fără a se mai permite recursul. Pentru că hotărârile CCR sunt definitive neexistând cale de atac asupra lor.

Interesant că același lucru nu este valabil în cazul ONG urilor, deși și ele s ar putea organiza „secret”… și ele ar putea „defăima” țara sau milita împotriva „pluralismului politic”.

ONG urile

La ora actuală avem mii de ONG uri. Deși ele se declară „apolitice”, majoritatea fac politică efectiv atunci când intră pe tărâmul „democrației”. Pentru că, pur și simplu democrația este politică din moment ce… pentru a se ajunge la democrație reală este nevoie a se modifica Constituția… de a participa în alegeri și de a le și câștiga.

Politica nu înseamnă doar „economie”… politica se referă și la apărarea drepturilor și libertăților, la modificări legislative, de fapt la toate aspectele vieții sociale a unui stat.

Problema nu este ca ele, ONG urile, NU sunt la fel de bine reglementate de legislație ca și partidele deși… pentru a reuși cu adevarăt să „implementezi democrația” sau doar să o menți trebuie să poți să faci politică.

Problema este că există o „lege specială” (de fapt chiar 3) si draconică pentru partide, motiv pentru care multe „partide” se deghizează în ONG uri.

Iar „puterea actuală” nu are nici o problemă cu organizațiile ce deși se declară apolitice… fac politică… câtă vreme ele nu pot reprezenta cu adevărat o amenințare… adică câtă vreme nu pot participa în alegeri.

In mod normal, ori ONG urile ce fac politica mascată ar trebui să intre sub incidența legii partidelor ori… soluția normală, corectă și de bun simț… legea partidelor ar trebui să dispară, caz în care orice „asociere liberă” de cetățeni își poate expune scopul pe față și poate participa în alegeri.

Pentru că… dacă vorbim de democrație… toți cetățenii fac de fapt politică.

Pur și simplu la ora asta avem sute, dacă nu mii, de ONG uri care nu pot participa în alegeri dar se bagă efectiv în politică. Multe din ele pot fi chiar sub umbrela unor partide politice (în general a celor mari și puternice) și sunt menite să îngroape din fașă noile partide apărute ce fac concurență „dinozaurilor politici” sau să evite condițiile draconice impuse de legea finanțării partidelor politice.

– De ce, dacă și partidele și ONG urile fac de fapt „politică”, un ONG poate fi înființat oriunde în țară pe când partidele politice sunt sub jurisdicția unui singur tribunal (cel al Municipiului București) care „taie și spânzură” inclusiv a CCR care poate face „poliție politică” ?

– Nu oare tocmai pentru faptul că ONG urile nu reprezintă pur și simplu nici un pericol pentru „clasa politică” actuală… multe din ele fiind chiar sub controlul unor partide (sau a altor organizații) ?

E adevarat ca sunt și ONG uri ce nu fac „politică”…

Cele pentru protecția animalelor sau a copiilor etc.

Dar cele ce au ca obiect de activitate „democraâia”… de la o poștă sunt „politice”.

Acum, unele dintre ele poate că… chiar își doresc „democrație” și s au organizat astfel doar pentru a scăpa de legile draconice impuse „partidelor”.

Totuși, în cazul ăsta, cred că realizează ca nu prea contează dacă nu pot participa și în alegeri. Drept urmare, în primul rand ele ar trebui să militeze pentru „liberalizarea” completă a „politicii” și să militeze pentru ca orice „asociere liberă” de cetățeni să poată participa în alegeri.

Dacă nu fac asa ceva… este limpede că nu au nimc de a face cu „democrația”.

Altfel, ele actionează doar ca supape de refulare ale sistemului și au, de fapt, rolul de a îndepărta cetățenii de politică. Evident că… susținând că „politica” ar fi rea… deși ele fac „politică”… nu face decât să îndepărteze lumea de „politică”… adică de a fi parte la „democrație”.

Culmea, multe din ele în preajma alegerilor susțin, mai pe față… mai mascat… câte un partid.

Dar ce ar trebui în primul rând să mai facă ONG urile astea ?

Să renunțe la a mai fi organizate pe model piramidal, să se deschidă cetățenilor și să îi lase să fie parte la decizii dacă tot au „democrația” inclusă în obiectivele lor.

Câtă vreme ele urmează același model ca și partidele clasice, adică o mână de oameni „taie și spânzură” și restul membrilor fac figurație sau doar muncă de teren… totul e cam „curat-murdar”.

De fapt, există 2 tipuri de politici :

1) cea privind drepturile si libertățile cetățenilor, adică democrația și asta ar intra în sarcina Parlamentului să o apere la maxim, în permanență

2) economică, ce intră în sarcina guvernului… unde sunt necesari specialiști

Parlamentul ar avea rolul de a face politica „democrației”, cea de la punctul 1).

El la rândul său desemnează pe cei ce se ocupa de politica economică… adică guvernul… a cărei aplicare nu ar trebui să vină în contradicție cu drepturile și libertățile cetățenilor.

Ori aici e problema majoră… că majoritatea celor ce doresc să aplice „politici economice”, deși susțin că ar fi în folosul cetățenilor, vor să le aplice forțat deposedând cetățenii de drepturile și libertățile lor.
Cetățenii de fapt când votează la termen votează o direcție, în linii mari… nicidecum nu pot lua în considerare fiecare pas pe care un partid ce propune o direcție âl va face.

Parlamentul la rândul său desemnează guvernul funcție de direcția generală cerută de cetățeni… în continuare rolul său fiind doar de a verifica dacă pașii pe care vrea să i facă cei cu „politica economică” nu presupun reducerea vreunui drept sau libertate.

In schimb, la ora asta… parlamentului puțin îi pasă de drepturi și libertăți… el restrângându le, chiar nerespectând Constituția… până aproape la dispariția lor… tocmai pentru a permite „guvernului” să își facă de cap și să implementeze orice politică dorește (sau i se cere a fi implementată de anumite grupuri de interese) indiferent de consecințe.

Cred că este extrem de clar că și „democrația” intră în sfera „politică”. Că politica nu înseamnă doar „economie” ci și controlul „democratic” asupra pașilor propuși de cei cu „politica economică”.

Inchei repetând ce am spus și mai sus pentru a fi clar că soluția normală, corectă și de bun simț ar fi ca… „legea partidelor” să dispară, caz în care orice „asociere liberă” de cetățeni își poate expune scopul pe față și poate participa în alegeri.

– nu sunt împotrivă ca toți cetățenii să facă politică… din contra doresc ca ei să facă politică nereglementați de legi absurde și draconice

– nu doresc ca cetățenii să facă politică doar „în partide” ci din contra…. doar să fie pe față… să fie la vedere.. si să chiar poată conta în ecuație… nu să fie doar supape de refulare.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Sistemul electoral și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.