Cu ceva timp în urmă, a apărut o știre cum că 42% dintre români ar fi „analfabeți funcționali”.

Un „analfabet funcțional” e o persoană care știe să citească, dar nu înțelege ceea ce a citit. Mai precis, poate reproduce verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni.

Sincer, mă îndoiesc profund de acest procent. Nu pentru că ar fi prea mic, ci pentru că pare să presupună că un număr mare de români chiar mai citesc ceva. Dacă 42% sunt analfabeți funcționali, înseamnă că restul de 58% înțeleg ce citesc. Dar câți mai citesc, în realitate? Dacă ne uităm cu atenție, probabil că sub 10% deschid vreodată o carte, un ziar, un contract sau o pagină de informare reală. Asta ar însemna că procentul celor care nu înțeleg sau nici măcar nu ajung să citească e mult, mult mai mare.

Pentru a determina cine este sau nu analfabet funcțional, e nevoie de un test de citire și înțelegere. Dar ce faci când marea majoritate nu mai citește nimic? Nici măcar un contract pe care îl semnează, nici instrucțiuni de bază, nici ziare, nici măcar o etichetă de produs. În afară de citatele primite de la fisc sau notificările de pe ușa blocului, pentru mulți, literele au devenit o „boală”.

Informația nu mai e citită, ci livrată — prin televiziune, prin reclame care strălucesc și urlă, sau prin imagini pe Facebook, unde și cele cu 3–4 cuvinte sunt deja prea „încărcate” pentru a fi luate în seamă.

Paradoxal, dacă ar fi cu adevărat 42% de analfabeți funcționali, poate că ar fi un motiv de speranță: înseamnă că ceilalți 58% ar citi și ar putea înțelege, dacă li se vorbește pe limba lor. Dar realitatea pare mai crudă: nu doar că nu înțeleg, ci pur și simplu nu mai citesc. Iar când nu mai citești, nu mai poți înțelege nimic în profunzime. Doar reacționezi — emoțional, impulsiv, superficial.

Problema nu e că ar citi și ar fi în dezacord, sau că ar avea contraargumente. N-ar fi o problemă, ci o binecuvântare! Ar însemna că procesul gândirii e încă activ, că există un schimb de idei. Problema e că nu citesc deloc. E o alergie profundă la litere, la idei, la efort intelectual.

Și când, totuși, se întâmplă să se adune 2–3 oameni care chiar mai citesc și chiar încep o discuție logică, apare alt fenomen: trollii. Reacționează rapid, violent verbal, înlănțuit. O discuție coerentă e ucisă din fașă. Orice dialog e bruiat până când dispare.

Sigur, trolli sunt peste tot, dar în alte locuri sunt ușor de izolat. Reprezintă o minoritate. În România, în schimb, numărul lor e atât de mare și reacțiile lor atât de rapide, încât nu lasă spațiu pentru gândire sau reacție autentică. Unii sunt plătiți, alții voluntari, dar efectul e același: confuzie, agresivitate și distrugerea oricărei tentative de dialog public onest.

Așa că nu, nu 42% sunt analfabeți funcționali. Mult mai mulți sunt analfabeți informaționali. Și asta e, poate, una dintre cele mai periculoase forme de slăbiciune colectivă — pentru că ne lasă orbi într-o lume care ne cere să fim mai lucizi ca niciodată.