Oamenii pierd timp certându-se despre cine e de vină. Cine distruge planeta. Cine poluează. Cine exploatează.
Unii așteaptă ca o divinitate să-i pedepsească „în viața de apoi”.
Alții se roagă să fie „răsplătiți pentru suferință”.
Dar adevărul e simplu. Și crud.
Universul nu pedepsește. Nu răsplătește. Nu face dreptate. Nu judecă.
Universul doar reechilibrează. E sistem. E echilibru. E energie.
Orice acțiune provoacă un dezechilibru.
Și orice dezechilibru generează o reacție. Nu morală. Nu emoțională.
Energetică. Neutră. Fără preferințe.
De ce cei ce fac rău par să fie cel mai puțin afectați?
Pentru că au mijloacele să treacă peste unda de corectare. Pentru că au resurse.
Pentru că sunt „mai sus de sol” când vine valul.
Dar valul vine oricum. Pentru toți.
Cei săraci, cei exploatați, cei plini de ură și frică — sunt cei mai expuși. Nu pentru că merită.
Ci pentru că sunt dezechilibrați. Și dezechilibrul atrage dezechilibru.
Da, există și karma individuală. Dar ea nu e despre „ce ai făcut bun sau rău”.
E despre cum trăiești. Despre cum gândești. Despre cât de în armonie ești cu fluxul vieții.
Gândești negativ, trăiești în ură, te victimizezi — vei fi măcinat. Dinăuntru.
Gândești clar, trăiești simplu, accepți, respecți — te stabilizezi. Te simți viu.
Adevărul e că morala a fost inventată. A fost o unealtă de control.
Până la legile scrise, n-a existat „bine” și „rău”. A existat doar viață, necesitate, echilibru.
Universul nu are cod penal. Are doar fizică.
Nu mai aștepta dreptate de la Cer.
Nu mai spera ca „răul” să fie pedepsit pentru ca tu să te simți mai bine.
Universul nu lucrează după sentimentele tale. Ci după echilibru.
Nu e cu nimeni. Nu e împotriva nimănui.
Ești dezechilibrat? Vei simți reacția.
Ești în armonie? Vei pluti. Chiar și în furtună.
„Nu a existat bine și rău. A existat doar viață. A existat doar flux și echilibru.”
„Universul nu judecă, nu compară. Corectează.”
