🌐 Read this article in English
Ce e în neregulă cu oamenii din Suedia? Nativi sau emigranți de zeci de ani, parcă toți au adoptat aceeași strategie a tăcerii.
Se întâmplă ceva absurd? Tac.
Sunt tratați ca niște clienți de mâna a doua în propriul oraș? Tac.
Le blochează cineva trotuarul sau pista de biciclete pentru „un event privat”? Tac.
Liftul unui pod e închis fără nicio explicație? Tac.
Sauna comunală e stricată de două săptămâni și nimeni nu lucrează la ea? Nicio reacție.
Doar acceptare resemnată și mers mai departe.
Cum să se schimbe ceva într-o societate unde nimeni nu deschide gura, unde frica sau apatia sunt norma? Când nu mai spui nimic, accepți totul. Devii parte din problemă.
🔒🌞 Vara suedeză – lungă, luminoasă… și închisă
În multe locuri din lume, vara înseamnă viață. Terasele se umplu, parcurile prind culoare, iar programele de funcționare se extind.
În Suedia? Vara înseamnă pauză.
Fix când ziua e lungă și oamenii sunt, în sfârșit, liberi… totul se închide.
„Sommaröppettider” – adică program redus: biblioteci, centre sportive, bazine, transport. Ca și cum vara ar fi o problemă, nu o oportunitate.
🕓 Să reduci programul exact când oamenii sunt în vacanță, e o decizie greu de înțeles. Apoi ne mirăm că lumea nu face mișcare sau alege McDonald’s. Dar dacă nimic nu e deschis, ce opțiuni mai ai?
🎫 „Biletul de vară” — o glumă birocratică scumpă
Vrei să explorezi regiunea cu transport public vara? Ai „Sommarbiljett”. Dar:
Nu e valabil pe 3 luni, ci pe 2 luni și jumătate (15 iunie – 15 august).
Nu-l poți cumpăra pentru întreaga perioadă. Doar în segmente de 30 de zile.
Dacă iei primul bilet pe 15 iunie, ajungi doar până pe 15 august.
Din 15 august până în 31? Pa și pusi.
Preț: 860 kr — adică un preț normal de Göteborg extins pe toată regiunea. Nimic „de vară” în el.
Dacă vrei să ții oamenii în țară vara, să descopere natura, faci biletul:
gratuit sau la preț modic
flexibil – pe o săptămână, două, o lună
Dar nu, aici îl faci scump, limitat și incoerent.
🏊♂️🧊🌿 Jubileumsparken – simbolul paradoxului
Cel mai promovat loc de vară din Göteborg. Teoretic: saună, bazine cu apă dulce și sărată, spații verzi.
În practică?
♨️ Sauna e aproape mereu stricată. Fără termen de reparare.
🌊 Bazinele sunt opace, pline de alge – nu vezi nici la 15 cm.
Regulile? Se ignoră complet. Scrie că nu e voie să sari, dar se sare în draci. Fii atent să nu-ți sară cineva în cap.
De înot, nici nu poate fi vorba – e bălăceală, nu bazin.
Ecologic nu înseamnă neîntreținut. Dar aici, exact asta pare să însemne.
🧳❌ Turism? Doar în teorie
Göteborg, oraș cu mare, păduri, parcuri largi, istorie. Și totuși, turiștii sunt o raritate. De ce?
Pentru că:
Nu există viață de seară – orașul „moare” la 21–22, chiar și în iulie.
Nu există orientare prietenoasă, nici atmosferă.
Atracțiile? Vreo două tururi cu trenulețul și atât.
Nimeni nu vine într-un oraș unde nu se oferă nimic — nu din ostilitate, ci din inacțiune și lipsă de viziune.
♨️ Facilități publice? Stricate, închise, ignorate
E valabil la nivel general. La bazine, la centre sportive, la saune. O defecțiune poate trena săptămâni.
Nimeni nu cere explicații. Nimeni nu oferă. Doar o foaie A4: „temporar închis”.
Adevărul? Nu există urgență pentru că nu există presiune din partea oamenilor. Și toți tac.
🚷🚂 Sa recapitulăm:
🚷 Piste de biciclete blocate – în orașul care se laudă cu ciclismul.
🕒 Program redus vara – când oamenii au timp și lumină, găsesc ușile închise.
🛠️ Saune stricate cu săptămânile – fără anunțuri, fără griji.
🌊 Bazine „ecologice” închise sau murdare – nu vezi nimic, nu înoți.
🚫 Interdicții ignorate – fără supraveghere, fără responsabilitate.
🚂 Atracții turistice puerile – un trenuleț și câteva pliante.
🤐🧊 Dar poate cel mai grav: tăcerea
De ce tac oamenii în Suedia?
🧠 1. Cultura conflict-avoidance
Li se spune de mici: „nu te plânge, nu atrage atenția”. Critica e văzută ca o amenințare, nu ca ceva util.
😶🌫️ 2. Individualismul rece
Dacă nu te afectează direct, nu te interesează. Oameni în bulele lor. Timpul e „prea prețios pentru implicare”.
🧊 3. Frica de a ieși în evidență / jantelagen
Nu ieși în față, nu deranja. Să nu te crezi special. Chiar și când ai dreptate, taci.
🤐 4. Lipsa exercițiului civic real
Oamenii nu mai simt că schimbarea stă în mâinile lor. Așteaptă „să facă altcineva ceva”.
🪞 5. Autosabotaj social
Mulți știu că ceva e greșit, dar aleg să tacă, să îndure, să se anestezieze. E mai ușor decât să fii furios și lucid.
🎯 Concluzia?
Suedia pare că vrea să stea închisă în ea însăși. Inclusiv vara. Inclusiv față de propriii locuitori. Inclusiv față de cei care ar vrea s-o descopere.
Nu din rea-voință. Ci din lipsă de reacție, de curaj și de presiune din partea societății civile.
Totul devine un simulacru: programe „pentru binele cetățeanului”, dar doar pe hârtie.
Iar vara devine, paradoxal, sezonul închis.
PS
🇸🇪 În Suedia, s-a mărit recent vârsta de pensionare: de la 65 la 67 de ani. Asta într-o țară unde șomajul în rândul tinerilor atinge uneori și 30%, iar șomajul general e aproape de 10%. Și, spre deosebire de Franța, nimeni nu iese în stradă. Nimeni nu spune nimic. Toți tac, poate sperând în tăcere că vor muri înainte de pensie.
Iar explicația oficială? „Pentru ca oamenii să se simtă activi, implicați, să simtă că mai contează.” Dar activ poți fi și dacă vrei, nu dacă ți se impune. Când devine obligatoriu, nu mai e pentru tine. E pentru „ei”. E împotriva ta.
P.S. la P.S. Problemele ridicate în articol – toate, punct cu punct – le-am încercat să le postez în cele mai mari grupuri de Facebook ale orașului sau cartierului. Nu doar că nu au fost aprobate, dar au fost ignorate ca fiind „indezirabile”. Deși nu fac altceva decât să expun o realitate pe care chiar administratorii acelor grupuri ar trebui să o pună pe masă, pentru binele comunității.
Se pare că nu e suficient să fii onest și corect când adevărul deranjează. Poate că liniștea și imaginea „frumoasă” a orașului sunt mai importante decât o discuție sinceră. Dar fără voce și fără curaj, schimbarea nu va veni niciodată.
