🌐 Read this article in English
Am văzut oameni sinceri făcuți de râs pentru un „care” în loc de „pe care”.
Pentru o cratimă lipsă. Pentru un „decât” folosit în grabă.
Dar ceea ce spuneau… era corect.
Poate stângaci. Poate cu greșeli. Dar cu capul lor, nu din carte.
Iar când cineva are curajul să contribuie sincer la o discuție, asta e mai important decât orice regulă gramaticală.
🛡️ I-am apărat. Mereu.
Nu ca să par corect.
Ci pentru că mi se părea normal.
Știam că:
dacă nu îi susține nimeni, se retrag,
dacă se retrag, rămân doar „șlefuiții” care nu spun nimic,
și dacă tăcem toți care greșim uneori… n-o să mai rămână nimeni care să gândească liber.
🎭 Cine râde de formă, n-are conținut
Unii corectează doar ca să pară interesanți.
N-au nimic de spus, dar râd de ceilalți. Fac glume, ironii, superiorități.
Dar știi ceva?
Un om simplu care gândește sincer, dar greșește o cratimă, valorează mai mult decât un literat care spune… nimic.
📖 Adevărul e simplu
📌 Nu suntem la concurs de limbaj.
📌 Nu trăim ca să câștigăm like-uri pentru formă.
📌 Nu toți au avut șansa să învețe limba perfect.
Dar oricine poate avea o idee care contează.
💬 Concluzia mea
Nu scrie perfect. Scrie sincer.
Spune ce gândești. Spune ce simți.
Greșește, dar gândește.
Pentru că lumea nu duce lipsă de cuvinte corecte.
Lumea duce lipsă de oameni care spun adevărul —
fie el și fără cratimă.
🧩 Dacă ai pățit ceva asemănător, scrie-mi.
Sau scrie-ți gândul, chiar dacă nu e „corect”.
Mai bine imperfect și autentic, decât gol și frumos.
