Teoria oii

Foarte mulţi „rostogolesc” teoria „oamenilor-oi”, evident excluzându-se pe ei înşişi.

Unii au impresia că, dacă ei sunt oi negre, nu ar fi tot oi. Dar se înşeală amarnic. Toţi ăştia ce îi faceţi pe alţii oi, nu v-aţi întrebat de ce sunteţi singuri ? De ce nu vă puteţi uni măcar voi între voi, oile astea negre ?

Pentru că, dacă voi deţineţi adevărul, şi sunt o grămadă care fiecare în parte se plânge de restul, crezând că doar el a „văzut” adevărul, cum de nu reuşiţi să va uniţi în jurul acelui adevăr ?

După cum se poate observă, cele mai mari provocări ale umanităţii se dau pentru a se ajunge la „punctul primordial” ce a dat naştere la apariţia tuturor celorlalte lucruri.

Deci a se ajunge la cel mai „simplu element”. Câtă vreme nu o să înţelegeţi acest lucru, că „simplitatea este maximul sofisticării” şi câtă vreme continuaţi să va credeţi voi miezul, voi cei „sofisticaţi” o să rămâneţi doar nişte oi… negre… e adevărat… dar tot oi… asemeni cu ceilalţi pe care îi dispreţuiţi.

Istoria ne a arătat de multe ori că aşa numitele oi sunt capabile să „taie capul” așa zişilor „lupi”. De unde rezultă ca așa zișii lupi sunt tot nişte oi, dar care la un anumit moment istoric au beneficiat de o conjuctură fericită, reuşind să le convertească pe cele mai tâmpite (unele fiind chiar oi negre) dintre ele în „batali (berbeci castraţi)”, folosindu-i apoi pentru a le stăpâni pe restul.

Restul aşa ziselor oi nu sunt deloc proaste, doar că sunt paralizate de frică batalilor.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.