Statul mafiot

Sunt 2 teorii prin care se justifică apariția unui stat modern.

1) Cea a lui Hobbes, care afirmă că statele moderne s-au constituit pentru a asigura siguranța cetătenilor săi (omul e lup față de ceilalți oameni).

2) Cea a lui Locke, care afirmă că frica de foame, adică eradicarea „foamei”, asigurarea nevoilor primare ale cetățenilor este esențială și a dus la apariția statelor.

Hai să facem o scurtă analiză.

Asigurarea „securității” se poate face, teoretic, cel mai bine într o societate totalitară. Cu cât există mai multe forțe de ordine și mai puține libertăti și drepturi ale cetățenilor, cu atât „securitatea” lor ar trebui să fie mai bine asigurată.

Securitatea nu ține de foame, și dacă n-ai ce mânca, oricât de mult s-ar investi în „securitate”, oamenii vor continua să-și dea în cap.

În final, se ajunge inevitabil, ca securitatea între cetățeni să nu mai fie asigurată, și singura îndatorire a forțelor de ordine va rămâne apărarea „castei” privilegiate” de cei înfometați.

Cazuri de genul ăsta se pot observa foarte bine în țări ca Brazilia, Columbia, sau chiar în majoritatea țărilor din Europa unde există „ghetouri”, locuri unde poliția nu intervine. Singura ei procupare fiind să facă o clară departajare între zonele sărace și cele bogate.

Un exemplu în acest sens este chiar capitala Europei, Bruxelles, un oraș „supra dotat” cu forțe de ordine dar total neputincios în a menține securitatea cetățenilor.

Poate ați observat că, țările cele mai „polițienești”, au ratele de infracționalitate cele mai înalte. Este cât se poate de clar că „poliția” nu poate face față luptei pentru supraviețuire din interiorul populație aflate la limite subzistenței, și atunci, „poliția”, se dedică la apararea doar a celor ce se află la comandă.

Chiar mai mult decât atât. Populația săracă, neavând acces la cea bogată (care este apărată de forțele de ordine), își va face propriile ei legi și ierarhizări, bazate pe forța brută, practic se vor instaura niște dictaturi bazate pe niște legi nescrise.

Si cum cei de la vârf nu pierd nici o ocazie de a-și întări pozițiile, aceștia au găsit de cuviință, ca prin intermediul forțelor de ordine, să negocieze și să „recunoască” astfel de „guverne” din umbra dictatoriale, să le ofere libertate de acțiune, în schimbul asigurării că vor menține „ordinea” în cadrul cetățenilor „păstoriți” de ele.

Spre comparație, țările cu cea mai bună distribuire a bunăstării, care asigură un nivel de trai decent, au cea mai mică rată a infracționalității, atât de mică încât nu vezi patrule de poliție, ba chiar s-a ajuns în situția de a-și închide închisorile sau să le închirieze altor state. Vezi aici, aici si aici.

În astfel de state, populația colaborează cu forțele de ordine, au încredere în ele și ajută la respectarea regulilor ce au condus la atingerea bunăstării, la atingerea unui nivel de trai decent a întregii societăți.

În celelalte, poliția, deși în numar extrem de mare, este văzută ca un dușman, populația îi evită și nu colaborează în nici un fel. Pentru că, populația a perceput, chiar dacă doar în subconștient, că rolul forțelor de ordine nu este de a asigura protecția tuturor în mod egal, ci doar a celor ce dețin puterea „legală” cât și a celor ce dețin puterea „ilegală”.

Evident, cu cât numărul săracilor crește, cu atât cei de la putere se simt mai amenințați și sporesc numărul forțelor de ordine.

Deci, a vedea multe forțe de ordine pe stradă nu înseamnă că vă protejează. Ar trebui să vă întrebați de ce s-a ajuns într-o astfel de situație încât să fie nevoie de ele. Pur și simplu, înseamnă că decalajul dintre voi, cei ce le vedeți zi de zi, față de cei ce le controlează se marește tot mai mult.

Nu vi se pare paradoxal faptul că, nici măcar în închisori, unde asigurarea securitătii se face într-un mediu ce poate fi controlat, ea nu se poate asigura ? Deci dacă nu funcționează la scară mică, într-o închisoare, cum ar putea funcționa la nivelul unei țări ?

Vezi aici „iadul din peniteciare” în state „politienesti”Romania, Brazilia, USA

Și spre comparație în celelalte : 1 , 2 , 3 . Culmea, rata de „recidivă” a celor ce ispășesc o pedeaspsă în acestea, este net mai mică decât a celor ce ispășesc o pedeaspsă în statele „polițienești”.

Concluzii :

Niciodată asigurarea securității de la nivel central, printr-un număr excesiv a forțelor de „menținere a ordinii”, nu va duce nici la asigurarea „securității”, nici la asigurarea bunăstării. Întotdeauna tendința va fi ca „centrul”, odată ce își asigură un număr suficient de forțe de ordine, să le folosească doar în folosul lor, a acumulării de mai multă bogăție și putere. Un număr crescut de forțe de ordine, duce inevitabil la instaurarea unei dictaturi.

În schimb, asigurarea unui nivel de trai decent, duce la o necesitate mult mai mică de forțe de ordine, suficient doar pentru a rezolva micile probleme din cadrul societății, excepțiile, nicidecum de a apăra o entitate „centrală” de proprii ei cetățeni. În plus, chiar cetățenii vor ajuta forțele de ordine, ele fiind percepute ca adevărați apărători ai lor, ai cetățenilor și nu ai centrului” de putere.

„Războiul” din „favelas”, Brazilia

Brussel

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.