Stat DREPT, nu doar un stat „de drept”

Un stat „de drept” nu vă oferă nici o garanție că legile, în baza cărora sunteți „administrați”, sunt și drepte. În limba română, cuvântul „drept”, din nefericire, este utilizat uzual în ambele situații, atât în sensul de „lege” cât și în sensul de „justețe”, „dreptate”, și din acest punct de vedere, deși avem o limbă extrem de bogată, în privința asta suntem săraci.
Atât la propriu, ca indivizi, cât și la figurat. Și, probabil, una din cauzele săraciei noastre la propriu, deși avem o țară bogată, constă și în neînțelegerea exactă a sensurilor cuvântului „drept”.

Ce înseamnă un stat „de drept” ?
Evident că, noi românii, ca de fiecare data, am preluat varianta cea mai defavorabilă cetățenilor. Adică pe cea „anglo-saxonă” (State of law) în care „stat de drept” înseamnă să îți fie aplicate legile „ca la carte” (rule of law), indiferent cum ar fi ele.

E adevărat că legile ar trebui să se încadreze în niște limite permise de Constituție, dar de cele mai multe ori, limitele sunt atât de mari încât, practic, aproape că nu sunt limite.

Un exemplu (care nu mai este valabil, dar care a fost posibil) ar fi vechea lege a partidelor politice. Deși în Constituție se spune că dreptul la libera asociere în partide este garantat, în alt articol ni se spunea că partidele politice sunt reglementate și funcționeaza conform legii.

Ori, conform legii, era practic, aproape imposibil să înființezi un partid. Cine nu mă crede poate verifica câte partide s au înființat în ultimii 20 de ani și chiar să citeasca legea veche (fostă în vigoare până acum câteva luni).

Ceea ce puțini stiu, este faptul că conceptul de „stat de drept”, la origini, își are radăcinile în filozofia lui Kant, unde „Rechtsstaat” se referă la societatea civilă, în care individului îi sunt garantate drepturile naturale.

Sigur, „stat de drept” se mai referă și la „separația” puterilor în stat, dar puterile astea sunt puteri ale cetățenilor, ele sunt în slujba lor, a cetățenilor, nu „peste” ei, și e logic că, cei mai în măsură să le „separe” cu adevarat ar fi tot ei, cetățenii, având posibilitatea să aleagă și retragă, direct, „capii” tuturor acestor puteri.

Așadar, în concluzie, important ar fi ca statul „de drept” sa mai fie și „drept”.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.