Spațiul „virtual”

Foarte mulți afirmă că în spațiul „virtual” nu se poate face nimic.

Aproape tot ce s a întamplat de a lungul istoriei a avut ca punct de plecare „virtualul”.

Ăsta e motivul pentru care „conducătorii” diverselor țări au îngrădit accesul la educație, au menținut granițele închise pentru propria populație, controlează mass media, interzic/ au interzis cărți.

Mișcările „locale”, pornite direct din stradă, arareori au avut un efect major sau de durată. Pentru că, ceilalți nu prea stiu ce vor „rebelii”. Spațiul virtual controlat de „sus” are grija să îi compromită din „fașă”.

Sau chiar dacă ceilalți au o idee cu privire la doleanțele rebelilor, cum aceștia, în general, ies doar pentru ce i afectează pe ei în mod direct, sau pentru un ideal strict al lor, în general, unii simpatizează cu ei… și cam atât.

Pentru a te implica cu adevarat trebuie ca o problemă să te afecteze direct și pe tine și mai ales, să ai speranța că făcând ceva, riscând ceva, ai și sanse să îți împlinești idealul.

Majoritatea populației simpatizează cu diverse grupuri de protestatari.
Simpatizeaza și îi susțin, chiar și activ, până la un punct, până când propriile lor probleme depașesc problema protestatarilor.

Și „statul”, sau adresantul protestului are mereu grijă să creeze mereu căte o problemă pentru restul, pentru fiecare categorie a populației.

Singura soluție este să gandiți și să gasiți punctul comun care rezolva (ar putea rezolva) toate problemele.

Și, chiar atunci când gasiți acel punct comun, asigurați vă că ați înțeles exact despre ce e vorba, pentru că, în general, cei împotriva cărora manifestați îl stiu deja și au pregatit „deturnarea” și „confiscarea” lui, prin „mișcări” ținute în adormire, gata să iasă în față atunci când este cazul, bazându se pe faptul că voi susțineți acea idee doar pentru că „sună bine” și nu pentru că ați înțeles o exact.

Problema „virtualului” în ziua de azi este că, spre deosebire de trecut, foarte mulți au acces nu doar la informație ci și distribuie informații.
Multe nefiind de fapt informații, ci dezinformări, mutarea atenției de la epicentrul problemei spre probleme periferice ce par „epicentre”.

Prea puțini se concentrează și se dedică unei idei, majoritatea mutându se de la o idee la alta, funcție de trendul indus de „controlorii” mediei.

Prea puțini încearcă să gasească punctul comun, să facă legătura între probleme și să încerce să descopere cum s ar putea rezolva toate, și astfel să nu vă mai dezbinați și să vă dați în cap la apariția fiecărei noi probleme.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.