„Sistemul reprezentativ”, o dictatură

„Sistemul reprezentativ” camuflat sub numele de „democrație reprezentativă”, o dictatură disimulată ce nu poate fi justificată prin nici o „teorie” sau normă de drept.

Cel mai apropiat lucru de „reprezentanți” ar fi o procura notarială.

Intrebare :

Oare de ce nu poți tu, ca simplu individ, să delegi pe cineva să te reprezintate, la același nivel măcar, la care ne „reprezintă” reprezentanții ?
Oare cei ce au stabilit în ce condiții se poate face o procură au fost niște „tâmpiți” ?

Care este valabilitatea unei procuri/ împuterniciri notariale ?

1) Imputernicirea notarială dată se poate stinge prin revocarea sa de către mandant (cel care împuterniceşte)

a) Procura generală se poate face doar pentru acte de administrare şi acte de conservare.

b) Procura specială se acordă pentru o singură operaţie juridică (procuratio unicus rei) clar determinata (încheierea de acte de înstrăinare (vânzare, donație etc.) sau grevare (constituirea unei ipoteci), tranzacţii, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie)

Deci, rezultă clar, că nu poate exista „reprezentare” absoluă iar așa zisa „democrație reprezentativă” este doar o mare păcăleală, un artificiu prin care popoarele sunt vândute și îndatorate unor grupuri de interese, grupuri de interese ce au controlul așa zișilor „reprezentanți”.

Concluzii:
1) Cetățenii ar trebui să poată în orice moment să își revoce „reprezentanții”.
2) Orice duce la îndatorarea cetățenilor ar trebui să fie suspus la referendum.

Cum poți fi tu numit „stat de drept” când încalci principii de drept fundamentale și recunoscute chiar de „sistem” ca fiind valide și normale.

Practic, o așa zisă „decizie politică” încalcă toate normele de drept, lucru care face întregul sistem un sistem mafiot.

Mai departe, „justiția” ar trebui să fie independentă, neutră și corectă. In momentul în care ne declarăm un „stat de drept” ar fi de la sine înțeles că separația puterilor în stat ar funcționa și că avem o justiție corectă.

In cazul asta, cum este posibil ca „unii” să aibă imunitate în fața justitiției ? Eu nu zic că „justiția” e așa cum trebuie, nici dacă ar trebui sau nu să existe „imunitate”, vreau să zic doar că nu suntem un stat de drept” atâta vreme cât cineva poate bănui că „justiția” ar fi coruptă din start.

Si dacă admitem că „justiția” poate fi coruptă, chiar în teorie, atunci ne lovim de următoarea problemă :

Nu poate exista așa ceva „sentință definitivă și irevocabilă”. Nimic nu poate fi irevocabil, decât ce e dat de la Dumnezeu, dar chiar și el își poate revoca o decizie (inițial ne a făcut nemuritori, apoi s a razgândit)

Moartea și timpul pierdut de noi sunt irevocabile. In rest, e o aberație ca o decizie/ sentință să fie definitivă și irevocabilă.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.