Reprezentativitate

Să vorbim un pic despre „reprezentativitate”… dacă tot se susține că am avea un „sistem reprezentativ”.

Ce ar fi dacă… s-ar organiza un referendum și s-ar întreba cetățenii ce înseamnă pentru ei a nu vota la alegerile la termen ?

– sunt de acord cu ce votează ceilalți
– nu consideră ca sunt reprezentați de „ofertă”

Pentru că, mi se pare nesimțire ca cineva din oficiu, fără să întrebe pe nimeni, fără să scrie în Constituție, să considere că… dacă nu te prezinți la vot ești de acord.

Să ziceam că ar fi cât de cât acceptabil și s-ar putea subînțelege asta dacă ar vota măcar peste 50 % din electori…

Dar în momentul în care se prezintă la vot mai puțin de 50 %, practic nici cu „subînțeles” nu poți să spui că restul… majoritatea… ar fi împuternicit minoritatea să voteze o altă minoritate… care și ea decide, în majoritatea cazurilor…prin votul unei minorități (jumătate din cei prezenți în sala)… să gândească în locul lor.

Să luăm de exemplu Parlamentul atunci când votează „legi organice”…. cele mai importante, de fapt.
Pentru a putea adopta o lege organică.. trebuie să fie prezenți la vot peste 50 % din numărul lor (deci nu e suficient, ca la celelalte legi, să voteze doar cei prezenți)

Păi… dacă la votul prin care ei au ajuns în Parlament nu au fost prezenți peste 50 % din electori… practic… Parlmentul nu ar trebui să fie îndreptățit să voteze pe legile organice.

Toate legile organice, cel puțin, ar trebui supuse la referendum.. dacă la votul cu care ei au fost aleși nu a existat un cvorum de participare de peste 50 %

Respectând principiul simetriei… dacă pentru a se adopta legi organice se consideră că este necesar un cvorum „explicit” de participare… este evident că și pentru a fi aleși cei ce pot vota astfel de legi ar trebui să existe un cvorum „explicit” de participare la vot.

Mai departe, procentul necesar parlamentarilor pentru a putea lua o decizie prin vot… nu ar trebui niciodată sa fie mai mic decât cel de reprezentare a peste 50 % din populație.

Să luăm de referință un număr de 300 parlamentari (și o singură cameră)

– Dacă ei sunt aleși de 51 % din total populație… pentru a adopta o lege ar trebui să voteze cam 100 % din ei… altfel… ar însemna că parte din cei 51 % ce au votat la termen nu sunt reprezentanți… și implicit nici cei ce nu au votat deloc.

– Dacă ar fi aleși cu 70 % din total populație, atunci, făcând un calcul matematic (regula de 3 simplă):
– 300 parlamentari = 70 % electori…. cât este 51 % din electorat ?
– și ar fi 51 x 300/ 70 = 218. Deci ar trebui să voteze măcar 218 parlamentari.

– Doar dacă ar vota 100 % din electorat ei ar putea să ia o decizie cu doar peste 50 % din numărul lor.

Deci, în concluzie… chiar dacă ei consideră că, cei ce nu au votat au fost de acord cu ce au votat cei prezenți la urne… deci că au acceptul a 100 % din total electori… tot ar fi necesar ca orice lege să fie votată de peste 50 % din numărul lor… nicidecum de peste 50 % din cei prezenți… asta pentru ca… măcar teoretic și „tras de păr” în ultimul hal… să poată spune că votul lor reprezintă voința majorității.

Faptul că, dacă se prezintă la urne 10 oameni se consideră ca restul de 18 milioane au fost de acord ca, cei 10 să aleagă pentru ei… este o aberație… în general… a nu vota este echivalent cu „NU”… nicidecum cu „DA”.

Acum, este o prevedere in Constituție care spune așa la Art.69 : „Orice mandat imperativ este nul” în baza căruia… parlamentarii se cred niște zei… de fapt se și comportă ca atare câtă vreme ei dau legile cum vot și… noi le permitem.

Cu toții știți că… ce scrie în Constituție nu este lege… și tot ce e acolo poate fi interpretat și apoi legiferat conform interpretării celor ce fac legea.

Așadar.. chiar dacă în Constituție scrie că parlamentarilor nu li se poate impune cum „să voteze”… asta nu înseamnă ca nu ar putea fi reglementați prin lege astfel încât

– să fie prezenți 8 ore la lucru (în comisii, nu neapărat în plen dacă nu e nimic de votat)
– să aibă doar un concediu pe an,
– să voteze la vedere,
– să fie obligatoriu toți prezenți și să și voteze efectiv atunci când ceva este supus votului.

O variantă de reprezentativitate, mult mai corectă ar putea fi așa:

Parlamentarii îi reprezintă doar pe cei ce participă la alegerile la termen.

Să zicem că se prezintă 50 %… deci 9 milioane și am avea 300 parlamentari.

Deci.. pe o anumită lege (să zicem una organică) ar vota minimul necesar, deci… 151 parlamentari… asta ar însemna că ei au reprezentat doar jumătate din cei ce i au votat… deci… 4,5 milioane.

Evident… unii ar vota DA, alții NU…. să zicem că din cei 151… au votat 100 cu DA si doar 51 cu NU. Deci am avea un 3 milioane de DA și 1,5 milioane de NU.

Ceilalți, ce nu participă la alegerile la termen.. vor vota direct pe fiecare lege. Nu se poate presupune că ei nu vor dori sau nu vor ști… câtă vreme dacă era așa ei aveau posibilitatea să voteze la termen, să-și aleagă reprezentanți.

Astfel, cei ce nu au votat la alegerile la termen ar putea să sprijine după caz… NU sau DA din Parlament și funcție de numărul celor ce se vor implica ar putea chiar să schimbe rezultatul.

Vi se pare normal ca reprezentanții „efectivi” a 3 milioane (asta în cazul fericit al unei legi organice când votează peste 50 % din ei) să decidă pentru peste 18 milioane de electori ?

Nu mai vorbim de cazul unei legi obișnuite unde e suficient să voteze jumătate din cei prezenți.

Deci, în cazul unei legi obișnuite pot fi în sala 100 din cei 300 și din ei 51 vor vota „pro” ceva ce va deveni lege pentru toți.

Cât înseamnă cei 51 ? Dacă considerăm că, cei 300 au fost aleși de 9 milioane de electori… 51 din ei sunt undeva la 1,2 milioane.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.