Putem evita manipularea?

Șansele sunt infime în sistemul „reprezentativ” actual. Să luăm un exemplu:

A apărut o „știre” care se „rostogolește” masiv pe rețelele sociale.

CEDO a interzis „botezul”, măsură ce va intra în vigoare din luna Martie 2016.

Chiar în cuprinsul articolului, mai pe la sfârșit, se spune că sursele nu sunt confirmate, ba chiar că CEDO a dat o dezmințire acum 1 an.

Dar cum majoritatea populației deja a fost „educată” de mass media să ia doar „tilul” unei știri ca adevăr, și cum nu există pedeapsă pentru un „titlu mincinos” atâta vreme cât undeva în articol se menționează că e doar un „zvon”, am ajuns masă de manevră chiar datorită volumului mare de informații ce nu se pot verifica datorită lipsei de transparență a unor instituții publice ce ar trebui, chiar ele, să ne protejeze de manipulare.

Dacă analizăm „știrea” de mai sus apar ca posibile 3-4 variante :

1) Un individ care urmărește, la modul general, starea de spirit a unei populații, la un moment dat, aruncă o știre ce poate să pară reală, menționează niște surse obscure sau chiar menționează, undeva spre sfârșitul articolului, că e din sursă „anonimă” sau doar un „zvon” și își crează trafic pe un website.

2) CEDO (sau orice „instituție” în discuție) lasă să „transpire” zvonul. Poate chiar are în vedere o astfel de măsură și încearcă să creeze o „fereastră Overton”.
Un articol foarte bun a ceea ce înseamnă „Fereasta Overton”

3) Chiar „instituția” afectată, aparent, de știre a aruncat zvonul pentru a „strânge rândurile” și a își arăta „mușchii”.

4) „Serviciile” au tot interesul de a compromite sursele de știri mici sau anonimii.
Au existat foarte multe scurgeri, anonime, din interiorul lor, al diverselor servicii, care au scos la iveală abuzuri ale acestora. Cum „serviciile” nu pot confirma sau infirma „materialele”, pentru că nu le permit „legile speciale”, făcute, cică, în „folosul” nostru.
Si atunci, cea mai bună metodă a lor de a face sursele anonime reale să pară incredibile sau doar niste „bolnavi” de teorii conspiraționiste, aruncă pe piață anonimi „falși”, creați chiar de ele, care fac ca anonimii „reali” să pară banali, un „fapt divers”.

Ce soluții am avea ?

O variantă ar fi să citim o știre până la capăt, să căutam și din alte surse.
Dar chiar și așa, odată prins de „știre” ai de ales între a o trimite mai departe sau a o „îngropa”. In fiecare individ se dă o luptă „morală”, de multe ori neștiind efectiv ce să facă.
„Dacă totuși este un sâmbure de adevăr ?” sau „Nu iese fum fără foc”. „Dacă puteam să contribui la a preîntâmpina ceva rău să se întample și apoi o să regret că nu am făcut o ?”

O altă variantă ar fi să ignorăm complet știrile.
In momentul în care sursele mici, reale, au fost deja „infiltrate” de alte surse mici, false, care dau același tip de informații, așa zis din surse anonime provenite din randul unor „structuri secrete”, practic, noi ca simpli cititori nu mai avem cum să discernem între documentele reale și cele fabricate.

Pentru că, pur și simplu, nu avem acces la informațiile din „structurile secrete” apărate de legi și nici la „tehnica” de a putea analiza materialul inițial (stampila, semnatura, etc).

Singura variantă viabilă ar fi ca cetățenii să dețină puterea absolută, nu să fie sub comanda unor așa ziși „reprezentanți”, care fac totul pentru a se menține în continuare la comandă.
Apoi, toate structurile aflate în subordinea cetățenilor să fie complet transparente.

Chiar dacă am admite că ar mai fi nevoie de unele structuri „secrete”, odată ce un secret din interiorul lor a „transpirat”, mai ales dacă e vorba de o activitate ilegală, indiferent de consecințe ele ar trebui să confirme sau infirme știrea și să poata fi controlate, măcar de organisme create ad hoc, ale cetățenilor.

Așadar, solutia, nu este să ne mai chinuim să aflăm dacă o știre este reală sau nu, cine este in spate, ce scopuri are, pentru că oricum nu vom afla cu certitudine, ci ne vom învârti, asemeni peștilor într un bol de sticlă, până o vom lua de tot razna sau vom ajunge să ne omorâm între noi.

Soluția este să gasim „soluția” care rezolvă problema, indiferent de cine ar fi fost ea creată.

Soluția este ca cetățenii să detina puterea absolută. Soluția este „Democrația Directă”, care oferă toate elementele de sigutanță pentru a preveni, sau a „stârpi” în timp real toate aceste încercări de a ne „tâmpi” și a ne face doar niște vite supuse și ascultătoare.

„Uneltele” Democrației Directe :

1) Transparența instituțiilor publice. Existând transparența acestora, evident că orice măsură am lua în continuare, am putea să o facem în cunoțtiință de cauza.

2) Dreptul de a retrage aleșii sau numiții de aceștia.
Astfel, dacă avem dubii în privința unora aflați la „comandă”, nu va mai fi necesar să așteptăm și „dovezile”. Este suficient faptul că ei nu mai sunt credibili. A îi retrage din „funcțiile” în care au fost aleși nu este o pedeapsă. Ei se vor intoarce la meseria lor, la cea pentru care s au pregatit, sau la afacerea lor personală.Despre „drepturi și libertăți” ale cetățenilor într un stat

A fi „ales” nu este o meserie, nu este o „funcție”, este pur și simplu o acordare de „încredere” și e logic ca, atunci când „încrederea” celor ce ți au acordat o dispare, trebuie ca și tu să „dispari” din funcția acordată în baza acesteia, a încrederii.

3) Referendumul obligatoriu.
In momentul în care cetățenii au acces la informații ei vor putea să aibe și opinii autorizate asupra oricărui subiect cu privire la legi care le condiționează viața, modul de a trăi.
Legile trebuie, obligatoriu să fie cunoscute. „Necunoașterea legii nu te absolvă de pedeapsă”. Chiar legea spune asta. Păi cum să cunoști legea dacă nici măcar nu ai fost întrebat atunci când ea a fost „dată”.

4) Initiațiva legislativă.
Evident că, dacă primele 3 condiții sunt îndeplinite, este normal ca cetățenii să poată și ei să participe la „facerea legilor”.

Dacă cetățenii au acces la informații și pot să discearnă între legile propuse de „administratorii” aflați la un moment dat în niște funcții, ba chiar, dacă cetățenii pot discerne atunci când aleg administratorii, este cât se poate de normal ca cetățenii, să și poată iniția legi. Pentru că, cei din funcții, de fapt sunt doar „administratori”, cei ce stiu să administreze, nu neapărat și cei mai inteligenți.

In loc ca aleșii, să „administreze” și să lase cetățenii, grupuri de cetățeni informați și calificați să propună legi, care la rândul lor să fie supuse la referendum, indivizii ăștia s au transformat din „administratori” în „stăpâni”, blocând orice inițiativă care ar putea să scoată în evidență ca ei nu sunt de neinlocuit.

PS
Vă dau și eu o știre, FALSA, inventată de mine, așa că NU vă alarmați (sau, cel puțin, NU încă).

Se va pune impozit pe aer. Funcție de capacitatea pulmonară, începând din 2017 o să fiți impozitați pe aerul inspirat !!!

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.