Noianul de legi ce ne asaltează

De ce în România, în cazul unei democrații directe (și nu numai), ar trebui limitat numărul de legi pe care parlamentul ar putea fi abilitat să le supună direct la referendum ?

1) Cum poate un parlamentar să citeasca, înteleagă si voteze mii de legi/ an ?
Parlamentarii sunt practic reprezentativi pentru populația unei țări.
Nu trebuie sa aibe vre o calificare superioara. Oricine poate deveni parlamentar.
Deci, atâta vreme cât nimic nu garantează că ei sunt cei mai competenți din cei 20 de milioane de cetățeni, nimic nu îi face pe ei mai capabili decât restul cetățenilor.

2) Începând cu anul 1990 în România s au dat 95.000 de legi și reglementări, cca 4700/ an.
Spre comparație, în Suedia s au dat 9.633 de legi și reglementări în 200 de ani.

Pentru că „unii” sunt „experți” la calcule de genul ăsta pentru a „justifica” necesitatea ca parlamentarii să emită legi „fără număr” îi invit să împartă 9.600 la 200 să vadă care e media de legi pe an în Suedia, o țară care nu este o democrație directă.

Aveti aici linkul cu cele peste 90.000 de legi date în România în 25 de ani :
http://www.zf.ro/analiza/romania-tara-guvernata-de-95-000-de-acte-normative-cum-scapam-de-nebunia-legislativa-7944722

Și aici linkul cu toate legile din Suedia în decursul a 200 de ani.
https://www.riksdagen.se/sv/Dokument-Lagar/Lagar/?p=1

3) Orice cetățean este obligat să cunoască legile țării. Necunoașterea legii nu te scapă de pedeapsă.

4) Daca ei (parlamentarii) pot să emită oricâte propuneri legislative, când mai au timp să discute și inițiativele legislative cetățenești ?

Nu e logic că timpul lor, dacă nu sunt limitați la un anumit număr de legi, va fi consumat în întregime doar cu tâmpeniile lor pentru a își „justifica” activitatea și necesitatea ?

Într o democrație directă votul pe legi nu este obligatoriu, cum de fapt nici acum nu este obligatoriu.
Unii zic că, cetățenii nu au timp să voteze sau că nu înțeleg unele legi.
Păi nu sunt obligați să voteze, votează în primul rând cei ce sunt interesati, cei ce se regăsesc în domeniul căruia îi este adresată respectiva legea, și bineînțeles, oricine mai dorește.
Cei ce nu votează, dacă vor fi afectați de respectiva lege ulterior, pot oricând să pornească o inițiativă de corectare a ei.

Astăzi, marea parte a parlamentarilor au, eventual, dacă au, o anumită calificare. Practic ei sunt inapți pentru a avea o părere competentă pe o lege din alt domeniu decât în cel în care au pregatire.
Votează efectiv fortați, la ordin, fără a avea timp să citească sau înțeleagă ce votează.

Practic nu sunt cu nimic, ba din contra, sunt mult mai necalificați sa voteze pe o lege a educației, luați pe ansamblu, decât toți cei ce sunt implicați efectiv în domeniul educațional, care sunt, slavă domnului, destui. Probabil de ordinul milioanelor.

Nu e mai indicat, în cazul în care mare parte a populației nu are chef să voteze, ca pe o lege din domeniul educațional să voteze milioanele implicate decât 500 de indivizi din care, poate 2/3, adică peste 300 nu au nimic de a face cu domeniul respectiv ?

Idem cu orice domeniu de activitate.

În final, dacă, parlamentarii votează (dupa cum sustin unii „experți” în calcule), să zicem doar 2.000 de legi/ an (nu 4.500 cât e media în prezent), împărțit la 10 luni de „muncă” = 200 legi pe lună : 24 zile lucrătoare (lunar) = 8 legi pe zi.
Dacă lucreaza 8 ore / zi, ceea ce este o glumă bună = 1 lege /ora.

Credeți că un parlamentar, chiar unul genial, poate citi, înțelege și vota 1 lege/ oră ?

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse, Personal și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.