Legi, reguli, reglementări și rostul lor

La nivelui unei țări, vor nu vor, toți cetățenii trebuie să se supună legilor. Sau, în fine, nu neapărat să se supună, dar dacă nu o fac suportă consecințe din partea „statului”.

Astfel, legi nedrepte pentru unii pot duce la sentimente de refulare, pot provoca chiar revolte. O lume ideală ar fi fără legi, totul să funcționeze în baza unor legi naturale sau ale bunului simț, la o populație cu nivel de empatie și toleranță extrem de mare. Doar că, uneori și bunul simț poate fi subiectiv.

Oricum, e de înțeles necesitatea ca toți cei afectați, fără putință de a se sustrage de niște legi, ar trebui să fie parte la „facerea” lor, a legilor. Astfel, chiar dacă nu sunt perfecte sau nu mulțumesc pe toți, măcar satisfac o majoritate.

Problema cu democrația reprezentativă este că, mai mereu, majoritatea este nemulțumită. Stim noi cu certitudine că majoritatea este nemulțumită sau e vorba doar de o minoritate foarte vocală, care, fiind atât de vocală pare o majoritate ?

Putem bănui că este vorba de majoritate, funcție de opiniile majorității celor din jurul nostru, diverse sondaje de opinie sau folosindu ne de logică, putem deduce că măsurile luate de „guvernanți” sunt mai degrabă contra decât pro majoritate.

În schimb, într o democrație directă, măcar avem certitudinea că deciziile luate sunt cu adevărat voința majorității. Cel puțin un grup minoritar nu va mai putea clama că este „reprezentantul” majorității.

În plus, o altă mare problemă e democrației reprezentative este faptul că grupul de la conducere, fiind finit, alcătuit din persoane clar identificabile cu nume și prenume, pot fi (și știți bine că sunt) ținte ale unor alte grupuri de interese ce îi pot mitui sau șantaja. Mai mult, chiar din proprie ințiativă, fără a exista presiuni din exterior, acești „conducători”, datorită poziției privilegiate, încep să aibă interese divergente față de marea masă a populației. Si este normal să se întample așa. Fiecare persoană (sau oricum, marea parte a oamenilor) sunt în primul rând individualiști, dorind în principal binele lor și al familiei lor.

Care este situația cu regulile la nivelul grupurilor voluntare, în cadrul asocierilor libere de persoane ?

Spre deosebire de cazul unei țări, aici situația este cu totul alta.

Grupurile militează pentru un scop, urmăresc un scop, de regulă al inițiatorilor care caută și alte persoane dedicate aceluiași scop.

Este normal ca inițiatorii să stabilească niște reguli astfel încât scopul dorit de ei să nu fie deturnat. Este evident că există grupuri cu interese antagonice care vor căuta să detuneze scopul rivalilor lor prin orice mijloace posibile. Inclusiv înfiltrându și oameni în cadrul grupurilor rivale.

Spre deosebire de legile la nivelul unui stat, regulile în grupurile voluntare nu sunt obligatorii dacă nu ești de acord cu ele. Poți oricând să te retragi și să nu mai fi afectat de ele. Ba chiar poți constitui propriul grup, cu regulile tale la care să adere alții, dacă chiar crezi că ai niște idei bune.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.