Despre interesul național

Oare de ce grupurile de activiști care militează pentru „interesul național” nu cer referendum de fiecare dată când ies în stradă ?

De ce nu ar dori ca poporul să ia decizia dacă totul e în interesul național ?

Pe cei ce reprezinta grupuri minoritare, de orice fel, îi pot înțelege.
Pare logic ca aceștia să nu dorescă referendum, deși mă îndoiesc că poporul e așa de „prost” precum îl cred ei și le ar interzice vre un drept.

Dar pe ceilalți, cum cred ei că ieșind în strada 100 sau 1.000 ar putea „convinge” niște grupuri uriașe de interese, că ei, cei 100 sau 1.000, reprezintă dorința populației, dacă nici măcar ei, manifestanții nu fac apel la dreptul suveran al poporului de a decide, la referendum.

Fiecare ieșire în stradă e fie ca urmare a unui „apel” discret venit din partea vre unui partid politic, fie, pe ieșirile în stradă se „cuplează” perfect câte o aripă politică.

Singura variantă prin care mișcările de stradă, societatea civilă nu ar mai fi „alăturată”, pe drept sau nu, grupurilor de interese sau intereselor politice, ar fi să facă apel la dreptul poporului de a decide.

De ce oare, la fiecare ieșire în stradă nu se cere și dreptul la „referendum” și la „inițiativă legislativă” ?

Nu contest că a ieși în stradă să stopezi un dezastru iminent e un lucru bun și de admirat, mă întreb doar, de ce pe lângă problema punctuală, pe lângă dezastrul pe care doresc să îl amâne (pentru ca in fapt asta se întâmplă, doar se amână dezastrul, nicidecum nu îl stopează)… nu fac și pasul logic urmator ?

De ce oare aceștia nu doresc democrație directă ?

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.