Parlamentul și votul „direct și universal”

Să începem cu 2 articole din Constituția României.

ARTICOLUL 61
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

ARTICOLUL 62
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.

Din moment ce în „Alegerile generale” candidații nu sunt obligați să aibă domiciliul, nici măcar reședința în județul în care candidează, din moment ce partidele politice nu sunt obligate la rândul lor să aibă filiale, din moment ce pe lista susținătorilor partidului nu sunt „expuși” și candidații… este evident că „Alegerile generale” se desfășoară doar logistic pe județe… candidații odată aleși și deveniți parlamentari sunt doar și numai ai națiunii.

România este un stat unitar nicidecum o federație.

Dar totuși, dacă se dorea a se avea și reprezentanți „zonali” la nivel de Parlament, deși din Constituție nu rezultă în nici un fel acest lucru.. ei puteau fi foarte bine cea de a doua cameră… adică Senatul… care la ora actuală nu este decât o dublură inutilă a Camerei deputaților.

Nu există nici o rațiune pentru care parlamentarii să reprezinte atât națiunea cât și județele separat. Cele 2 calități detinute de același parlamentar sunt într-o evidentă contradicție.

Dacă nu ar fi așa, nu ar mai exista nici o rațiune pentru care statele federale ar menține cea de a doua cameră ca reprezentantă zonală.

Dacă chiar s-a dorit menținerea unei reprezentativități locale care să-și mențină rolul și după ce „parlamentarii” sunt aleși, atunci ar fi trebui ca cea de a doua cameră să fie a județelor.

Cum fiecare parlamentar reprezintă o parte egală a națiunii… mi se pare total incorect ca ei să fie aleși chiar și „logistic” pe județe. Chiar dacă numărul de „parlamentari”/ județ este funcție de electorii din județ… totuși… participarea la vot este diferită de la județ la județ, mantalitățile sau stările de spirit sunt deasemenea diferite.

Așadar, corect ar fi ca parlamentarii să fie aleși într-o listă unică pe țară. Nu e neapărat necesar ca lista să fie pe buletinul de vot. Listele pot fi depuse la Autoritatea Electorală și de acolo pot fi făcute publice electorilor… timp de 2 luni.. sau mai mult.

Astfel… pe buletinul de vot nu va figura decât partidul… electorii având tot timpul să verifice și să cerceteze candidații propuși de fiecare partid. Si așa în momentul votului electorii nu prea știu cine sunt „indivizii” de pe lista (din moment ce nu există obligativitatea lor de a avea domiciliul acolo) și așa nu mai pot face vre-o verificare a lor în cabina de vot.

Practic… la ora actuală se încalcă principiul enunțat în Constituție de „vot univesal și direct”.

De ce ? Pentru ca eu nu votez „direct” decât acei candidați din județul meu… ceilalți… ajung în Parlament independent de votul meu.

Alegerile generale nu au nimic comun cu alegerile locale. Principiile sunt diferite. Aleșii locali își pot pierde mandatul… ceea ce înseamnă ca ei au un mandat imperativ.

Parlamentarii nu își pierd mandatul, la ei „orice mandat imperativ este nul”… de unde rezultă în mod clar că ei sunt doar ai națiunii și fiecare elector are dreptul să-și dea votul pe fiecare listă de candidați a fiecărui partid, în ansamblul ei. Nu este normal ca în Parlament să ajungă „unii” pe care nu i-am putut vota fiecare dintre noi… electorii.

De ce pentru un „parlamentar” de Constanța (de exemplu), care nu are nici o legătură cu Constanța, el putând fi cu domiciliul/ reședința în Bihor (sau oriunde în țară), ar putea vota constănțenii și nu și bihorenii sau orice alt elector din țară care are o părere despre acel candidat ? Ce știu mai mult constănțenii despre X din celălalt capăt al țării decât orice alt elector de oriunde din țară ?

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.