Despre „stânga” și „dreapta”

Termenii politici de stânga și de dreapta au aparut în timpul Revoluției Franceze (1789-1799), referindu-se la poziția în care s au așezat reprezentanții națiunii la lucrările „Stării generale” (ceva asemănător Parlamentului de azi). Cei care au luat loc în partea stângă, s-au opus monarhiei și au susținut revoluția, crearea unei republici, în timp ce cei din dreapta erau susținători a instituțiilor tradiționale, ai Vechiului Regim (secolele al XVI-lea și al XVIII-lea).

Termenul „stânga” a devenit folosit in special după restaurarea monarhiei franceze în 1815, când a fost aplicat „Independenților”.

Nu există naționalism de dreapta.

Dreapta, indiferent ce ar spune susținătorii ei, duce la apariția corporatiilor. Cel mult, cei de dreapta doresc să își protejeze propria „corporație” de concurență.

Acum, naționaliștii de dreapta susțin că corporațiile autohtone ar fi mai bune, dar ce pierd ei din vedere este că, „capitaliștii” nu vor rămâne niciodată autohtoni.

Capitalismul nu are granițe, corporațiile transced granițelor, au propria lor lume și impun o singură graniță : bogați vs saraci.

A fi nationalist înseamnă a îți dori binele tau, al familiei tale si a lasa ca decizia finala sa fie media binelui tuturor. Binele națiunii inseamna media binelui marii majorități a componenților națiuni.

Ori binele națiunii nu poate fi atins atâta vreme cât la „comandă” va fi un grup restrâns de persoane. Bine cu forța nu există. El este „bine” atunci când majoritatea îl acceptă de bună voie… ori dacă majoritatea dorește ceva de bună voie… logic… acel ceva nu e nevoie să fie impus.

Cât despre „naționaliștii” de stânga, atunci când există un grup la putere, nu mai putem vorbi de nici o ideologie de stânga (prin stânga înțelegând bunăstarea marii majorități, protecția sociala, accesul tuturor la educație și la sistemul sanitar, protejarea mediului).

Orice grup ajuns la putere, indiferent ce ar susține el în teorie, va ajunge să fie o „corporație” a cărei interese vor fi mereu în divergență cu dorința majorității.

Așadar, și stânga este tot o „corporație”, atâta vreme cât există un „grup de comandă” ce impune ceva.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.