Despre „reprezentanți”

„Reprezentanții” sistemului reprezentativ (sau așa autodenumitei „democrații” reprezentative) tot „o dau” cu spiritul legilor cu domnia legii. Cum că, legile, interpretarea lor juridica este fundamentală.

Păi, în orice stat de drept și democrație, există un principiu de drept și de bun simț cum că, nimeni nu poate reprezenta pe nimeni la modul absolut cu excepția minorilor, alienaților mintali, sau a celor aflați în moarte clinică.
Dar chiar și ăstia sunt protejati de legiuitor astfel încât să nu li se lezeze unele interese, deci nici măcar pentru ei nu poți avea o „reprezentare” absolută. Astfel, nu poți vinde ceva ce ar trebui să intre în posesia minorilor când ajung la majorat.

Deci, principiul juridic, de drept, este că nimeni nu poate decide la modul absolut în numele unei persoane majore cu discernământ, și legiuitorii prevăd întotdeauna ca persoana care a dat o împuternicire de a fi reprezentată o și poate retrage.
Prin urmare, sistemul reprezentativ prezent este o sfidare și o bătaie de joc atât a bunului simț cât si a principiilor de drept.

Ori un sistem care se bazeaza pe legi și încalcă principii de drept, fundamentale, chiar la vârful său, se mai se poate numi cumva „democrație” sau „stat de drept”?

Eu nu am voie să dau drept de reprezentare unei persoane în care eu am îmcredere absolută, cu viața mea, nici măcar daca accept dinainte ca nu mă deranjează dacă m ar înșela, dar sistemul reprezentativ mă obligă să dau drept de reprezentare cuiva pe care nu îl cunosc, pe vorbe, și chiar dacă nu îi dau acest drept explicit (adică nu votez), statul asumă că eu i l am dat.

O aberație mai mare nu poate exista.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse. Salvează legătura permanentă.