Despre opoziție

Filozofia pe care se bazează „pluripartitismul” era tocmai aceea de a nu da puterea totală unei singure „găști”.

Asta era rațiunea pentru care era preferabil să existe opoziție puternică sau un președinte de „culoare” diferită față de majoritatea parlamentară.

Doar că, sistemul s a adaptat și, diversele grupuri ajunse în Parlament, deși inițial par diferite, în final ajung să și dea mâna contra celor ce i au ales.

Cum e posibil așa ceva ? Simplu. Au redus posibilitatea de a concura pentru a accede în Parlament partidelor ce nu fac parte din „gașca” ce a făcut pactul de colaborare.

In condițiile astea, sensul de a trimite mai multe găști ce își vor da mâna nu face decât rău… pentru că toate vor căuta să și satisfacă interesul sugând de la cetățeni.

Decât așa, e mai bine să existe una singură, măcar și cei ce doar pozează în „opoziție” să simtă pe pielea lor ce înseamnă sa fie neajutorați.

Cu ce ne ajută pe noi cetățenii când stânga își dă mâna cu dreapta pentru a suge împreună ? Decât așa, e preferabil ca doar una din ele să fie cu adevărat la putere și cealaltă să vadă și ea cum se simt simplii cetățeni pe care nu i bagă nimeni în seamă.

La ora actuala în România nu există o „opoziție” la nivel de Parlament sau în cadrul „sistemului”. Singura modalitate prin care se poate crea o opoziție care să reprezinte cu adevărat cetățenii și care să lupte pentru ca drepturile din Constituție în ce privește democrația să fie respectate este să nu se mai voteze opoziții false.

Așa opoziția va realiza că singurul ei aliat poate fi poporul… prin respectarea drepturilor lui… și prin a îl lăsa să participe liber la alegeri, să își desemneze liber candidații, să se poată exprima cu adevărat liber, nu în țarcuri… adică „dreptul de a fi ales”, „dreptul la asociere”, „dreptul la întruniri publice” să fie reale și nu doar simulate.

„Opoziția” nu înseamnă opoziție economică ci opoziție pentru apărarea drepturilor în ce privește democrația. Până acum în România singura opoziție a fost pentru cine are puterea asupra „economiei” și a „finanțelor”. Cred că e timpul să nu mai considerăm asta ca fiind o „opoziție”.

Opoziția reală este cea ce militează și dorește democrație. Punct.

Când va fi democrație, atunci putem vorbi și despre „economie politică”. Dar până atunci e vorba doar de cine ajunge la sacul cu bani pentru a îi folosi în interesul propriu. Până atunci… opoziția economică e doar o luptă între 2 aripi mafiote.

Există un singur tip de opoziție reală.

Cea care dorește ca cetățenii să aibă un cuvânt de spus în treburile „statului”.

Toate celelalte nu sunt decât formale și
– ori sunt aripi ale puterii menite să distragă atenția
– ori vor fi înnabușite la un moment dat de aripa cea mai puternică din sistem, în momentul în care sistemul va considera că „democrația simulată” nu mai poate prosti pe nimeni.

Așa că, degeaba așa zisa „opoziție” de azi va plânge și va cere sprijinul poporului atunci când va fi desființată, poate chiar brutal… câtă vreme acum îi convine să fie părtașă la eliminarea cetățenilor de la treburile publice, la restricționarea drepturilor lor politice.

Un exemplu de luat aminte ar fi că, chiar și atunci când s a instaurat comunismul în Rusia existau mai multe partide.

Ele au fost lăsate să funcționeze până când sistemul a fost suficient de puternic încât să nu mai fie nevoit să „simuleze” democrația.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.