Despre Justiție

A face justiție în sensul de dreptate nu înseamnă doar a aplica pur si simplu niste legi (orice legi).

Cine stabilește ce este just = drept ?

Judecătorii aplică legile nu fac justiție, în sensul de dreptate.
Daca legile sunt juste, aplicarea lor face justitie, dacă legile sunt strâmbe nu mai vorbim de justiție.

Legile nu pedepsesc întotdeauna acțiunea ci, de cele mai multe ori pedepsesc împrejurările în care s a petrecut o acțiune.

De exemplu, munca este permisă. Cea la „negru” nu este.
De ce nu este permisă munca la negru ? Pentru că nu se pot colecta taxe ca urmare a actului de a munci.
Taxele, in mod normal au ca rațiune solidaritatea între membrii unei societăți. Ele trebuie folosite pentru echilibrarea inechităților, pentru dezvoltarea societății, etc
Modul in care ele se strâng și sunt cheltuite, normal ar trebui să fie public și total transparent.
Dacă nu se întâmplă așa ceva este normal ca cei ce muncesc să nu considere plata taxelor ca fiind ceva just.

O lege injustă poate determina încalcarea mai multor legi iî cascadă, exact ca într o ecuatie, introduci o variabilă gresită și apoi indiferent ce faci vei avea un rezulat greșit

JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Activitate fundamentală a statului, care constă în soluționarea litigiilor. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 2. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justiția.

Chiar definiția din dex, nu pune sensul de dreptate/ echitate în prim plan.

În opinia profesorului Tudor Drăganu ( 1912-2010 , fost profesor de drept constituțional, membru de onoare al Academiei Române ) principiile statului de drept sunt următoarele:

1 ) Principiul drepturilor și libertăților naturale ființei umane.

2 ) Principiul filosofic al drepturilor și libertăților naturale ale ființei umane înseamnă nu numai că ființa umană, în individualitatea ei, se naște purtându-le, ci și faptul că, de când există ființa umană, există drepturile și libertățile ei.

Drepturile și libertățile inerente naturii umane sunt imprescriptibile de către stat, pe de o parte, iar pe de alta sunt inalienabile de către cel care este titularul lor.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.