„Democrația” de azi nu este democrație

Statul nu este ceea ce pare a fi, la fel cum nici democrația impusa de el nu este democrație.

Până când oamenii nu pricep exact ce sistem avem la ora asta, este un non-sens să le spui ce sistem ar trebui să avem. Mai ales atunci când ei cred că SUNT deja în sistemul în care ar trebui să fie.

Cum să se vorbești oamenilor despre democrație… despre a avea democrație… daca ei cred că azi este democrație… si constată că ceea ce au nu e merge?

Cum să le spui oamenilor că statul ar trebui să fie chiar ei dacă ei cred că ei ar fi statul?

Degeaba îi spui cuiva ce ar trebui să facă dacă el crede că deja a făcut acel lucru şi acel lucru nu funcţionează.

Degeaba le explici oamenilor că este nevoie de „democraţie” dacă ei nu ştiu că NU sunt în democraţie. Ei au impresia că avem democraţie şi ea nu funcţionează pentru că nu este bună.

Degeaba le spui oamenilor că „statul” AR TREBUI să fie = „poporul”, dacă ei cred că „statul” ESTE DEJA = „poporul” (doar pentru că aleg persoane care ocupă locuri în nişte „instituții” dictatoriale).

Aşadar, „democrație” NU înseamnă a alege oameni ci, a decide între direcţiile de urmat, pas cu pas. Sau măcar a decide pe toate direcţiile ce înseamnă mai mult decât „administrare”. Astfel, singura situaţie în care „statul” se confundă cu „cetăţenii” săi este în democraţie.

Câtă vreme doar alegi din 4 în 4 ani nişte „reprezentanți”, ei vor popula niște „instituții dictatoriale” care constituie „statul” şi, pevalându-se de aceste „instituţii” ei devin stăpâni absoluţi.

Doar „statul” are acces la orice modificare a Constituţiei. Deşi, în teorie orice cetăţean, în urma unui proces, poate ridică o excepţie de „neconstituţionalitate” (adică de a reclama că o lege nu se încadrează în Constituţie), decizia de a accepta acea „excepţie” este tot a statului.

„Statul” are câteva instituţii. Legislativul (Parlament), Executiv (Guvern, Preşedinte) şi Justiţia (Tribunalele). Toate astea sunt „statul”. Dacă cetăţeanul are ceva de obiectat împotriva „statului” nu o poate face decât prin una din aceste instituţii ce compun „statul”.

La rândul lor, aceste „instituţii” au tot felul de alte „emanaţii” menite să abată atenţia populaţiei, să creeze supape de refulare, astfel încât, prin aceste „emanaţii” să fie disipata raspunderea. Printre aceste „emanaţii” putem aminti câteva : „Avocatul Poporului”, „CCR” (Curtea Constituţională), „CNA” (Consiliul naţional al audiovizualului).

Aşadar, oamenii nu au nici o posibilitatea de a interveni atunci când „statul” comite vre-o nedereptate, când îi înşeală sau când îi îndatorează.

Doar atunci când vor să modifice Constituţia, este nevoie, în final, de acceptul populaţiei.

Doar că acceptul populaţiei se cere doar prin Da şi Nu.

Nu se oferă populaţiei variante alternative din care să aleagă. Statul pune întrebarea la referendum în formă dorită de el. Statul decide data referendumului. Statul organizează referendumul şi stabileşte cvorumul necesar (sau dacă este necesar un cvorum). Astfel „statul” va ţine referendumul doar atunci când ştie exact că a atins momentul de manipulare maximă.

Statul stabileşte regulile pentru funcţionarea mass-mediei (prin inermediul „CNA” de care aminteam mai sus) prin care dirijează (intoxica) cetăţenii să ia o decizie în formă dorită de el.

Statul si intitutiile sale functioneaza fara un fundament legal. El functioneaza in baza unor norme politice care transced normelor de drept. Care se află în totală contradicţie cu normele de drept elementare şi care sub pretextul că ar fi „politică” eludează „dreptul”.

Altfel, este aberant ca normele de drept generale să nu fie valabile şi pentru „stat”. Atunci când o „entitate” nu se supune normelor de drept, nu mai putem vorbi decât de dictatură.

Este foarte simplu de văzut.

1) Dacă un cetăţean obişnuit nu poate numi un reprezentant, indiferent cât de bine îl cunoaşte şi câtă încredere are în el, decât pentru a „administra” pur şi simplu ceva… şi este necesară o delegare specială, pe fiecare măsură în parte, atunci când este vorba de o decizie importantă ce depăşeşte administrarea pură, este foarte clar că acelaşi lucru trebuie să se aplice la toate nivelurile, inlusiv la nivelul „REPREZENTANŢILOR” ce fac parte din „stat”.

2) De asemenea, conform normelor de drept, un cetăţean poate retrage în orice moment dreptul cuiva de a îl reprezenta. În privinţa „reprezentanţilor din „stat” nu se poate.

3) Atunci când numeşti un reprezentant să administreze ceva, poţi oricând să îi ceri să o facă în modul dorit de ţine. În cazul „reprezentanţilor” ce fac parte din „stat” nu se poate.

Aşadar, ori se schimbă „normele de drept”, şi devine normal că cineva să poată numi un reprezentant la modul absolut, pe care să nu îl mai poată retrage şi nici nu mai poate interveni pentru a îi trasă sarcini, odată ce l-a numit,.. ori „statul” se încadrează şi el în aceleaşi norme de drept pe care ne obligă să le respectăm.

Când normele de drept se vor aplică şi „statului” în relaţia cu cetăţenii…. atunci vom avea „Democraţie Directă”.

Dacă se va renunţă la „normele de drept” actuale şi se va aplică şi la nivelul cetăţeanului aceleaşi norme „politice” de care „uzează” „statul” (dacă reuşiţi acest simplu exerciţiu de imaginaţie), o să va daţi exact seama în ce fel de sistem trăim, ce este „statul” şi o să remarcaţi că ar fi echivalentul întoarceri la societatea sclavagistă… legală şi „pe faţă”,

Pentru că, dacă aceste „norme de drept” nu se vor mai aplică şi se vor aplica doar „normele politice” de care se foloseste statul in relatia cu cetatenii, inevitabil, în timp, „reprezentantarea” va deveni EXACT „sclavie”

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.