Cum se perpetuează mafia politică

În România este o modă a avea legi situate pe același palier al importanței, în cazul nostru legi organice, care se reglementează sau se condiționează una pe alta… și… în plus… încalcă în mod flagrant Constituția.

Este foarte clar că măsura de a cere partidelor să depună și „liste de susținători” (200.000 de susținători la nivel de țară) pentru a putea participa în alegeri nu are nimic de a face cu faptul că „puterii” îi pasă de părerea populației ci doar cu faptul de a restrânge numărul de competitori în alegeri pentru a favoriza mafia politică existentă.

De fapt nici nu este un secret… e ceva recunoscut chiar de către legislatori.

Păi în cazul ăsta… nu văd care a fost rațiunea de a reduce numărul de membrii necesari înființării unui partid… de la 25.000 la 3.

E absurd să fie considerată o lege mai „favorabilă” o lege prin care, pentru a putea participa în alegeri… că ăsta e obiectul de activitate al partidelor… ai nevoie acum de 8 ori mai multe semnături de susținere… și asta la fiecare rundă de alegeri.

Măcar înainte, odată strânse cele 25.000 de „semnături de susținere”, partidul avea dreptul să participe în toate alegerile.

Pentru ca un grup de cetățeni să stea la taclale și să „discute” „politică” nu e necesar ca ei să fie constituiți într-un „partid”.

Nu au nevoie de o lege pentru așa ceva… ar fi absurd să fie așa.

Să nu credeți că e „floare la ureche” să înființezi un partid, chiar dacă sunt suficienți doar 3 membrii fondatori (cine nu crede poate să ăncerce să vadă cât de „simplu” este)

Ei s-au constituit într un partid, au trecut prin toată birocrația impusă de stat, plătesc tot felul de taxe de timbru pentru a notifica tribunalul (un singur tribunal deține monopolul asupra „partidelor”, cel al Municipiului București, indiferent că vorbim de partide locale sau naționale) tocmai pentru a putea să facă și ceva concret… adică a putea să participe în alegeri atunci când vor și când se cred pregătite și cu numărul de candidați pe care îl doresc..

Stiți că taxa de timbru plătită de un partid doar pentru a face o modificare în „executiv” (conducere) sau pentru a modifica o „virgulă” în „statut” sau în „programul politic” costă cam 400 Ron ?

Si pentru orice astfel de modificare se deschide un proces ce durează minim o lună de zile dacă totul este în regulă ?

Să zicem că am accepta că ar exista o oarecare rațiune a puterii prin care să limiteze numărul de partide ce participă în alegeri. Care ar putea fi ea ?

1) Pentru a favoriza partidele mari, deja existente ce deja au un bazin mare de susținători.
Asta ar fi în mod evident o dicriminare (deși este evident că ăsta este motivul)

2) Pentru ca în alegeri să participe persoane „mai competente”.
Deși ăsta ar părea un argument cât de cât plauzibil… din nou avem de-a face cu o discriminare câtă vreme Constituția nu face nici un fel de referire la „competența” celor ce ar avea dreptul de a fi aleși, la faptul că „reprezentanții” ar trebui să aibă și niște „competențe” speciale în afară de încrederea acordată de electorat la urne… prin vot secret.

3) Logistica prea complicată
In toate țările din Uniunea Europeană, din care România face parte, „legea partidelor” este la fel de relaxată privind înființarea lor… ba chiar unele țări nici nu au așa ceva (Suedia, de exemplu) și cu toate acestea nu au apelat la a le restrânge un drept elementar pe motive „logistice”.

4) Faptul că Comisia de la Veneția (un organism informal pe lângă Consiliul Europei „specializat” în „drept constituțional”) ar permite așa ceva.
Comisia de la Veneția consideră semnăturile de susținere ca o măsură maximă, o limită extremă și ea nu face referire la „entități” (partide) înființate printr-o lege specială și a căror obiect de activitate este chiar participarea în alegeri. Comisia de la Veneția se referă mai degrabă la cazul „independenților” și grupurilor de cetățeni neconstituiți juridic, care nu au trecut prin nici un fel de filtru înainte de alegeri.

Culmea nesimțirii din partea legiuitorilor este să mai și pretindă faptul că… partidele nu ar fi neapărat necesar să obțină cele 200.000 de semnături de susținere la nivel național fiindcă ca ar putea participa doar într-o singură circumscripție și… deci… ar fi suficient să adune doar semnături de susținere de la 1% din electorii acelei circumscripții.

Ce se fac ei că nu știu este că între alegerile locale și cele generale este o deosebire fundamentală.

Dacă la alegerile locale este normal să participi doar în unele circumscriptii, pentru că fiecare circumscripție în sine este o un subiect al alegerilor… la nivel național scopul e de a accede în Parlament… iar faptul că votul se face pe circumscripții ține doar logistică.

Mai mult, spre deosebire de alegerile locale… la cele generale, candidații nici măcar nu trebuie să aibă domiciliul sau reședința în circumscripția în care sunt supuși la vot. Ceea ce dovedește odată în plus, dacă mai era nevoie, că votul pe circumscripții, în alegerile generale, ține doar de logistică.

Odată aleși, candidații nu sunt „locali” ci sunt ai națiunii în ansamblul ei. Pentru a intra în Parlament trebuie să treci un prag electoral de 5% (care nu exista la alegerile locale), și el mult prea mare pentru o țară în care, cică, s-ar dori „primenirea” clasei politice.

Implicit, pentru a putea spera să atingi un astfel de prag electoral trebuie să te poți adresa și să poți fi votat de întregul electorat… deci, evident este necesar să participi în cât mai multe dacă nu chiar în toate circumscripțiile. Asta dacă nu vrei doar să faci figurație și să te joci „de a democrația”, dând doar satisfactie actulalei clase politice că ar susține cumva democrația și pluripartitismul .

Faptul că NU poți să intri în campania electorală sau să apari pe buletinele de vot (din lipsa semnaturilor), care sunt metodele normale prin care orice partid nou de poate face cunoscut, denotă nu doar că, „mafia politică” actuală se teme de concurența imediată… ci nu dorește nici măcar ca populația să ia la cunoștiință de alte alternative posibile pentru viitor.

Piedicile ce se pun în calea oricui dorește să contribuie la o schimbare a vieții politice sunt mult mai multe, dacă le-aș înșira pe toate v-aș plicti… de fapt cred că oricum puțini vor ajunge până la finalul acestui articol… așa că nu e de mirare că nu există alternativă la actuala mafie politică.

Ce e mai trist e faptul că, deși mulți se plâng că nu au avea ce vota… nu depun măcar un minim efort să vadă și de ce nu au alternativă și… dacă nu vor să se implice direct, măcar sa-i susțină pe cei ce vor să facă ceva.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Sistemul electoral. Salvează legătura permanentă.