Nu avem acces la informatii?

Adevarul e că nu poți să faci să gândească (logic) pe cine nu vrea. Cine vrea, are acces la informații care îl pot lămuri mult mai mult decât ar putea cineva să o facă pe un chat sau grup de facebook, sau chiar în viața reală.

Problema nu e nici pe departe lipsa informației, sau faptul că informația nu ar ajunge la oameni ci rezistența oamenilor față de orice nu e conform cu ce au gândit ei, au învățat sau le a fost inoculat.

Renunțând la ceea ce cred ei că știu, practic iar aduce în postura de a relua studiile, de a începe să chestioneze unele lucruri pe care le credeau definitive.

Ori, majoritatea nu pot accepta că au ajuns la o anumită vârstă, că au absolvit anumite școli (inclusiv cea a „vieții”) și, practic nu prea știu mare lucru.

Cu cât începi să ști mai mult cu atât realizezi că ști foarte puțin și mai ai multe de învățat. („The more you know, the more you know you don’t know.” – Aristotel).

Deci, dacă nu te pui să cauți mai mult, să înveți mai mult, înseamnă ca nu ai ajuns nici măcar la nivelul ăla bazic în care să realizezi cât de puține ști.

De fapt, nici nu cred că e neapărat vina „sistemului” ci mai degrabă a nostră a tuturor. Părinții își învață copii să se supună autoritații lor, dar dacă parinții la rândul lor nu au ajuns la nivelul de a înțelege că nici ei nu prea le știu pe toate și că mai au multe de învățat, evident că nu își pot elibera copii din cercul ăsta închis.

In continuare, profesorii, la rândul lor, mare parte din ei, sunt și ei părinți procedând la fel cu copii lor, deci e greu de imaginat că vor permite unor copii străini să le conteste în vre un fel „autoritatea”, cu atât mai mult cu cât profesorii sunt și „atestați” de o diplomă că ar fi „învățații supremi” si perfect autorizați să inoculeze niște „norme” și „enunțuri”.

A pune întrebări, a devenit dintr un act natural, în natura ființei umane, un adevărat act de curaj.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.