Despre căsătorii și adopții

Pentru că majoritatea contactelor mele de pe facebook au abordat subiectul, pentru că în mass media se dezbate subiectul „în draci”, după o lungă perioadă de gândire m-am decis să îmi dau și eu cu părerea în privința unui subiect… de fapt două…. căsătoriile cu acte și adopțiile.

Deși mai toată lumea se plânge de intervenția „statului” în viața noastră, de faptul că „statul” ne reglementează întreaga viață, de la naștere până la moarte, totuși o bună parte a societății s-a înfierbântat privind 2 „reglementări” din partea „statului”.

Este vorba de căsătorii și adopții.

Scurt istoric și câteva întrebări la care trebuie să răspundem :

– Când și de ce s-au introdus căsătoriile pe acte ? Care a fost scopul ?
– De ce cei ce sunt căsătoriți pe acte au avantaje față de ceilalți ? Care e scopul ?

În starea sa naturală omul nu avea nevoie de „niște hârtii” (de fapt nici nu descoperiseră scrisul) pentru a forma ceea ce numim azi „familie” (prin căsătoria cu acte)

Căsătoria „pe hârtie” este de dată recentă în istoria umanității. Inițial se practica la „case mari” pentru a „parafa” o alianță între conducători. În cele mai multe cazuri, prin căsătorie, femeia devenea un fel de „bun” al bărbatului.

Odată cu crearea statelor, cu industrializarea și reorganizările teritoriale s-a început și un control mai strict al populației (și o evidență a structurii ei)

Astfel, în special pentru a stimula creșterea populației, s-au introdus diverse avantaje pentru cei căsătoriti, iar pentru a regla mai clar în ce măsură părinții unui copil au diverse drepturi și obligații, sau cum se face împărțirea bunurilor comune s-au stabilit și unele obligații și reguli.

În principiu, oricare 2 persoane, de același sex sau de sex diferit pot locui împreună și forma un cuplu în mod liber.

Diferența în cazul căsătoriei „pe acte”, între cele 2 variante de cupluri (de același sex sau de sexe diferite) poate fi doar în privința avantajelor pe care le oferă „societatea”, care în schimb consideră că, în timp, primește ceva înapoi.

Aș fi curios ce avantaje oferă statul sau societatea unui cuplu căsătorit, cu acte. Deși am încercat să îmi dau seama care ar fi avantajele căsătoriei cu acte îmi este greu să le găsesc. Mă refer strict la avantajele materiale oferite de „stat”. Ce am putut identifica ar fi unele „programe”, care în general sunt doar „praf în ochi”, cum ar fi „Prima Casă”.

În rest, a te căsători cu acte implică o grămada de cheltuieli și obligații asumate. În general se dorește a se merge pe o mai mare „dereglementare” chiar și a căsătoriilor clasice, „bărbat-femeie”. În cazul în care soții cad la „pace”, la despărțire, procedura s-a ușurat și se poate realiza în fața unui notar.

Ba chiar se pot încheia contracte „prenupțiale” care să reglementeze, parțial, împărțirea bunurilor soților în cazul în care se vor despărți.

Statul câștigă din căsătorii și divorțuri, atât prin taxele de timbru impuse cât și prin faptul că, dă de lucru unor piloni ai sistemului, avocații și notarii. Așadar, din punct de vedere material, pentru „stat”, căsătoriile, divorțurile și recăsătoriile, și continuarea la infinit a acestui ciclu, indiferent între „cine și cine”, sunt o „binefacere”.

Tinând cont de „avantajele” oferite de stat „cuplurilor căsătorite”, nu prea este nici o motivație materială la mijloc. Singura motivație, la prima vedere, constă în faptul că „cei doi” doresc să se știe legați (fiecare crezând că legătura juridică respectivă îl va ține pe celălalt mai legat sau mai „fidel”).

Din acest punct de vedere, dacă doar asta este ceea ce își doresc „cei doi”, nu văd nici un impediment pentru a se putea „asocia” între ei, indiferent de sex. Totuși, e greu de înțeles de ce cuplurile gay doresc să folosească aceeași denumire pentru această „asociere” și doresc să fie asimilați EXACT cuplurilor „bărbat-femeie”.

Dacă doar asta își doresc, ca legătura lor să le fie „parafată” de „stat”, ce importanță ar avea dacă fiecare din aceste „asocieri” cu acte ar avea denumirea ei specifică ?

De ce ar fi o problemă dacă „asocierile” între persoanele de același sex s-ar numi „casa…nu știu cum” (să își inventeze ei un cuvânt) ?

Este ok ca persoanele de același sex (ba chiar si de sexuri diferite care nu vor sa se „casatoreasca”) să aibă dreptul să locuiască împreună, să poată încheia și un act între ele care să le reglementeze situația unul față de celălalt, chiar să aibă un nume pentru o astfel de “asociere” (cum ar fi parteneriatul civil sau concubinajul legalizat). Dar nu este normal să beneficieze de avantaje din partea “societății”, avantaje care vin peste drepturile lor naturale, uzând de o „șmecherie”, uzurpând un „cuvânt” ce deja este înrădăcinat în mentalul colectiv.

Dacă “societatea”, în ansamblul ei, va considera că avantajele oferite de cuplurile de același sex (indiferent de denumirea aleasă) aduc un beneficiu societății, dacă prin comportamentul lor vor dovedi că merită, pot spera ca societatea să acorde și genului lor de „asociere” unele avantaje. La fel ca celor tradiționale, mai mici sau chiar mai mari.

Ce castig poate avea societatea permitand casatoriile (si nu o alta forma distincta de convietuire legalizata) intre 2 persoane de acelasi sex ? De la cei de sex diferit castigul ar veni din prezumtia ca vor da naste la copii si se vor ocupa de cresterea si educatia lor. Deci… vor constitui „celulele reproducatoare” ale societatii

De fapt, adevărata motivație din spatele acestei insistențe se pare că nu sunt „contractele juridice” dintre „cei doi”, astea pot exista și dacă „cuplul” ar purta o altă denumire decât „căsătorie”, nici măcar unele avantaje financiare (care par a fi imfime). Dacă ar fi vorba doar de asta, chiar cred că societatea (sau cel putin mare parte a societății) ar fi de acord cu legalizarea unei forme de parteneriat civil.

E adevarat ca la ora actuala chiar incercarile de legalizare ale parteneriatului civil au parte de opzitie in randul populatiei… dar asta e pur si simplu ca urmare a „atentatului” la o institutie considerata de foarte multi ca fiind sacra… „casatoria”, precum si la posiblitatea ca pasul urmator sa fie adoptia.

Nici măcar nu e vorba de a primi niște „drepturi”. Dreptul de a avea relatii sexuale si de a locui impreuna exista. Este vorba doar de o conventie sociala prin care societatea acorda unele avantaje atunci cand considera ca primeste ceva inapoi.

Acestea fiind spuse, se pare că adevărata motivație sunt „copii”, și așa zisul „drept” de a adopta copii conferit de cuvântul „căsătorie”.

De ce consideră cuplurile de același sex că ăsta ar fi un „drept” ?

Cum putem să ne dăm seama dacă este vorba de un drept sau de un avantaj/ de o favoare ? Foarte simplu. Punem cuplul respectiv pe o insulă pustie (în care se găsesc toate cele necesare supraviețuirii) și vedem dacă vreodată ei ar putea să aibă copii.

Concluzia e simplă. Nu pot să aibă copii, deci nu e vorba de nici un „drept”. E vorba de un „favor” pe care societatea poate decide să îl facă sau… nu.

Nici măcar cuplurile „bărbat-femeie” nu au acest „drept” natural, de a adopta legal un copil pe acte. Cu atât mai mult cu cât au posibilitatea să își facă unul. Și lor li s-a făcut un „favor”, dar în condiții foarte stricte astfel încât interesele copilului să primeze.

Care este de fapt scopul adopțiilor ? Fericirea părinților ? Să satisfacem poftele sau dorința unui cuplu, indiferent de tipul său, sau scopul unei adopții este fericirea și bunăstare „copilului” ? Cine este de fapt în centru ecuației în această problemă ? Nu copii ? Nu pentru binele lor se permit adopțiile ?

Atâta vreme cât societatea, în ansamblul ei, nu este pregătită să accepte adopțiile de către cuplurile de același sex, și nu vede un beneficiu pe care l-ar putea avea în viitor (ea societatea), cei ce vor suferi în toată ecuația asta vor fi „copii”.

Pentru că ei vor fi stigmatizați de alți copii, vor fi privați de a vedea cum funcționează o familie „normală”, ai cărei membrii nu au suferit nici o modificare genetica (fără vina lor evident). Dar nu cred că cineva normal la cap poate sustine că nu este vorba de o anomalie a „naturalului”. Anomalie care se întâmplă și în natură, e adevărat, dar este vorba tot de o anomalie.

Mai există alte situații. De exemplu, dacă este vorba de adopția unui „nou născut”, sau a unui copil până în 3 ani, unde parinții adoptivi pot fi considerați ca și părinți naturali. Este posibil ca, copilul să nu știe niciodată că a fost adoptat. El poate crește ca orice copil născut natural de parinții săi biologici fără a se simți nici o clipă dezorientat. Daca un astfel de copil este adoptat de o „familie gay”… mi se pare evident ca la un moment dat copilul va realiza ca… cel putin unul din „cei doi” nu poate fi parintele sau biologic.

Niciodată un cuplu de același sex (în special compus din 2 bărbați) nu îi pot spune unui copil adoptat ca nou născut sau până în 3 ani, că ei doi, amandoi… sunt părinții lui biologici.

În plus, copii nu își pot da acordul pe situația în discuție. Ei habar nu au despre ce e vorba și astfel unii din ei pot rămâne traumatizați în momentul în care se vor lovi de realitățile vieții de zi cu zi, de contactul cu ceilalți copii (care au parinți biologici) sau chiar adoptați de cuplurile „bărbat-femeie”.

Copii în discuție, pe care doresc cuplurile să îi adopte, nu sunt niște ființe ale nimănui pe care le găsesc undeva pur și simplu. Copii respectivi, dacă au fost abandonați de unii părinți iresponsabili, au trecut automat în grija societății. Ei nu sunt ai nimănui, să poata fi pur și simplu însușiți. Ei sunt un favor care li se poate face unor cupluri care nu pot procreea… dar favorul acesta este doar și numai dacă este 100% în interesul copilului și dacă prin adopție el va aduce un beneficiu superior atat copilului cât și societății decât dacă rămânea în grija societății.

Și acum aș avea o întrebare și pentru cei 3 milioane de semnatari ai „petiției”.

Dacă chiar vă pasă de soarta acestor copii (pentru ca asta se pare ca e de fapt problema de baza, ca… copii sa creasca si sa se dezvolte in conditii cat mai bune) rămași fără familie care trăiesc în condiții inumane și cu mari lipsuri materiale aflați în grija societății, adică a voastra… de ce nu initiati si o modificare constitutionala prin care sa obligati statul sa aloce sume suficiente pentru rezolvarea problemei ? Probabil că unii din cei 3 milioane au activități prin care ajută copii, dar sigur nu toți și sigur nu majoritatea lor. Pentru că, dacă era vorba de măcar 2 milioane din cele 3, dacă s ar fi implicat și mobilizat activ, cu adevărat, este de neimaginat că nu puteau rezolva probleme a câteva mii, maxim câteva zeci de mii de copii.

Să admitem că, ar fi de datoria „statului”, căruia îi plătiți taxe și impozite să se ocupe de ei. Dar dacă statul nu o face sau nu o face corespunzător ?

Vi se pare că nu mai aveți nici o responsabilitate ? I-am auzit pe mulți spunând : Nu i-am făcut eu, nu e treaba mea.

Păi dacă nu i-ați făcut voi și nu e treaba voastră, atunci de ce v-ar păsa cine îi adoptă ? Dacă vă pasă cine îi „adoptă”, implicit este treaba voastră.

Și nu e vorba doar de copii aflați în casele de plasament, e vorba și de copii ai căror parinți se află în situații precare, nu din vina lor, care se zbat pentru copii lor dar care chiar nu le pot asigura niște condiții decente pentru secolul în care trăim.

Nu are cum să nu vă pese de soarta lor, pentru că ei vor conviețui în aceași societate cu copii voștri. Ei le vor da în cap copiilor voștri dacă îi lăsați să crească în refulare și neajunsuri, pentru că asta va fi singura lor șansă de a supraviețui. Ei vor fi maturii de mâine care ne vor trage în jos dacă nu vă pasă de ei. Dacă vouă nu vă pasă de ei, lor de ce le-ar păsa lor de societatea voastră când vor deveni adulți ?

Asadar… nu putem vorbi doar de „casatorie” si de „familie” ca institutii sacre fara a ne pasa in primul rand de cei in numele carora au devenit/ sunt sacre aceste institutii… COPII.

În încheiere, a mai fost invocat faptul că și ei, cuplurile de acelasi sex, plătesc taxe.

Si mă întreb : De ce doua persoane de același sex ar beneficia de avantaje pentru a și achiziționa un apartament și o persoană singură nu, sau 2 persoane de sex opus dar fără o „hârtie” la mână nu ar beneficia și ele (care sunt în concubinaj legal, dacă există așa ceva în România)? De ce ne-ar interesa pe noi, societatea, doar fericirea și bunăstarea cuplurilor gay mai presus de a persoanelor singure ? Nu plătesc și ele, persoanele singure taxe ?

Exact cum cineva nu poate invoca că nu vrea să plătescă taxe pentru că merg și în educație și el nu ar avea copii, tot așa nici cuplurile care nu sunt considerate că ar aduce beneficii societății nu se pot prevala de faptul că… de ce un bărbat-femeie căsătoriți, cu acte, primesc unele avantaje și să afirme că și ei ar trebui să le primească.

Ei le primesc pentru că societatea consideră ca ele dau ceva înapoi, exact cum educația creează persoane pregătite pentru buna ei funcționare, tot așa și cuplurile căsătorite bărbat-femeie, pe acte… contribuie la creșterea populației (sau mai știu eu care e beneficiul pe care societatea consideră că îl primește înapoi în urma avantajelor acordate).

Acum să nu facem pe proștii, căsătoria era de facto, între bărbat-femeie. Putem spune că au „copyrightul” pe denumire. E deja încetățenită în conștiința colectivă a oamenilor.

Exact cum persoane de sex opus (femeie-bărbat) care nu doresc să se căsătorească pe acte pot avea o formă juridică de „asociere”, dar care e diferită de casatoria cu acte, tot așa pot fi și cuplurile de același sex.

Gândiți vă în felul următor :

De ce un cuplu care nu este căsătorit pe acte (femeie-bărbat), dar care locuiesc de facto împreuna chiar având parte de o formă juridică totuși (în concubinaj, nu știu dacă în România există varianta juridică, în multe alte țări există) ar avea dreptul la mai puține avantaje decât un cuplu format din persoane de același sex doar pentru că au încheiat un act juridic pe care ei vor să îl considere EXACT ca și o căsătorie ? Din punct de vedere moral, etic sau al drepturilor, vorbind. Pentru că și concubinajul le creează aceleași obligații părinților față de copii, diferența este doar în privința obligațiilor între soți (despăgubiri) în caz de despărțire. Deci ar fi mult mai logic ca persoanele de același sex să solicite să aibă, eventual, aceleași avantaje (dacă ele există, daca nu sa militeze pentru a le primi) ca și a celor aflați în concubinaj legal.

Ar mai fi multe altele de adăugat. Omul este o „specie” stranie care a făcut și din „sex” o plăcere, sau o ocupație. A ajuns să îl comercializeze, să se folosească de el pentru a obține diverse favoruri.

Astfel, chiar și cuplurile tradiționale, „bărbat-femeie”, au deviat într-o oarecare măsură de la „natural”. Și în cuplurile normale se practică diverse forme de sex „din plăcere” care nu au legătură cu procreerea. Au apărut chiar manuale dedicate plăcerilor sexuale (Kamasutra, de exemplu). Așa că, nu ar trebui să ne facem neapărat o preocupare că doua persoane de același sex doresc să conviețuiască, doar din plăcere sexuală pură sau din alte motive bazate pe atașament, prietenie, etc.

O altă problemă majoră pe care societatea ar trebui să și-o pună, dacă chiar dorește să fie atât de „puritană”, ar trebui să fie condițiile din „centrele de detenție”, din armată, și chiar din centrele de plasament în care sunt copii.

Este anormal să închizi persoane de același sex, când ști clar că au necesități fiziologice și instincte ce nu pot fi înfrânte. Așadar, până să ne facem griji în privința persoanelor ce s-au născut cu unele anomalii sexuale, ar trebui întâi să rezolvăm problemele create de noi, de întreaga societate. Nu ne putem băga capul în nisip ca struțul și să ne facem că nu știm și nu vedem.

Desi persoanele gay afirma ca nu exista un pericol pentru ca afisarea lor vadita sa constituie un pericol privind „prozelitismul” (ei afirma ca gay te nasti nu devi)… realitatea din institutiile enumarate mai sus (centre de detentie, orfelinate, etc) ii contrazice. In anumite conditii, persoane hetero… chiar daca nu devin 100 % gay pot deveni „bisexuali”…atat din necesitati fiziologice cat si din pura curiozitate.

Oricat ar sustine doi barbati ca un copil crescut de mic de ei (care asiata la relatiile lor), nu va fi afectat… imi e greu sa cred ca nu va fi curios in cele din urma sa incerce si el. Oamenii… traind de atata vreme in medii create artificial si au pierdut mult din puterea instinctelor lor primare.

Comentarii

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.