Experimentul lui Milgram, cunoscut și sub numele de „teoria agenției” sau „cauzele obedinței”
Milgram a explicat comportamentul participanților la experimentul său astfel :
Oamenii au două stări comportamentale atunci când sunt într-o situație socială:
„Starea autonoma” – oameni își asumă propriile acțiuni cât și responsabilitatea pentru rezultatele acestor acțiuni.
„Starea agentică” – oamenii permit altora să direcționeze acțiunile lor, și apoi trec responsabilitatea pentru consecințe la persoana care dă ordinele. Cu alte cuvinte, aceștia acționează ca agenți pentru voința altei persoane.
Milgram susține că sunt necesare 2 condiții pentru ca o persoană să intre în „starea agentică”:
Persoana care dă ordinele este percepută ca fiind calificată pentru a direcționa comportamentul altor persoane. Astfel, ele sunt considerate ca fiind legitime.
Persoana care primește comanda să creadă că „autoritatea” își asumă responsabilitatea pentru ceea ce se va întâmpla.
„Teoria agenției” spune că oamenii vor asculta o „autoritate” atunci când ei cred că „autoritatea” își va asuma responsabilitatea și pentru consecințele acțiunilor lor.
De exemplu, atunci când participantilor li s a spus că au responsabilitatea pentru propriile acțiuni, aproape nici unul dintre ei nu a mai dorit să se supună.
Procedură:
Participanții au fost 40 de bărbați, cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani, a căror locuri de muncă au variat de la necalificat la profesionist, din zona New Haven. Ei au fost plătiți cu $ 4.50 pentru doar pentru că s au prezentat (nici o altă condiție suplimentară).
La începutul experimentului a fost introdus un alt participant, care a fost de fapt un complice al experimentatorului (Milgram). Ei au tras „bilețele” pentru a determina rolul lor – elev sau profesor – deși acest lucru a fost stabilit dinainte, elevul fiind mereu „complicele”.
„Experimentatorul” îmbrăcat într-o haină de laborator gri, era interpretat de un actor (nu Milgram).
Au fost folosite 2 camere de laborator – una pentru elev (cu un scaun electric) și alta pentru profesor și experimentator cu un generator electric de Șoc.
„Elevul” (dl Wallace) a fost legat de un scaun cu electrozi. După ce a învățat o listă a de perechi de cuvinte, „profesorul” îl testează prin numirea unui cuvânt și cere elevului să numeasca perechea cuvantului dintr-o listă de patru opțiuni posibile.
Profesorul administreaza un șoc electric de fiecare dată când elevul face o greseala. La fiecare nouă greseală șocul electric crește.
Existau 30 de switch-uri pe generatorul de șoc, de la 15 volți (șoc ușor) la 450 (pericol – șoc sever).
Atunci când „profesorul” avea dubii dacă să administreze un șoc, când „elevul” țipa sau cerea întreruperea experimentului sau pur și simplu nu mai avea nici o reacție, experimentatorul îl îndemna pe „profesor” cu una din variantele de mai jos :
1: vă rugăm să continuati.
2: experimentul vă cere să continuați.
3: Este absolut esențial să continuați.
4: nu ai nici o altă alternativă decât să continui.
Rezultate:
– 65% (două treimi) din participanți (profesori) au continuat până la cel mai înalt nivel de șoc, cel de 450 de volți.
– Toți participanții au continuat cel puțin până la 300 volți.
Milgram a făcut mai mult de un singur experiment – a efectuat 18 astfel de experimente, toate cu același rezultat.
Concluzie:
Oamenii obișnuiți sunt susceptibili de a urma ordinele date de o figură autoritară, chiar dacă duc la uciderea unui ființe umane nevinovate.
Oamenii tind să se supună ordinelor de la alte persoane în cazul în care recunosc autoritatea lor, în general, din punct de vedere juridic.
Supunerea față de „autoritate” este înrădăcinată în noi încă din familie și școală și se manifestă, în special, mai târziu, la locul de muncă sau relațiile dintre instituțiile statului (bazate pe ierarhizare) între ele și între ele si cetățeni.
https://www.youtube.com/watch?v=KFyRa51SnYo
https://www.youtube.com/watch?v=yr5cjyokVUs
Mai multe referinte :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Milgram