1) Dreptul cetățenilor de a retrage „aleșii” sau chiar numiții de aleși (punct din programul DDR)
Ne vom referi deocamdată strict la cei din funcții centrale, ce reprezintă sau au sarcini privind întreaga națiune, deci nu facem referire la „aleșii” sau numiții locali (despre ei într-o altă dezbatere).
Parlamentarii sunt „aleșii” națiunii, reprezintă întreaga națiune, sau se „ocupă” de întreaga națiune (în cazul numiților de aceștia).
Așadar, ei ar trebui să poată fi „retrași” sau „demiși” de întreaga națiune prin „Referendum”, pornit printr-o „Inițiativă cetățenească”.
Nu discutăm despre „cifre” sau „procente” necesare ci pur și simplu despre principiul în sine.
În Constituție, se spune :
Art.69 (2)”Orice mandat imperativ este nul”.
Asta înseamnă că „parlamentarii” nu pot fi obligați să voteze (să ia decizii) contrar „conștiinței” lor.
Practic, indiferent ce au „promis” în campania electorală, ei au dreptul să se răzgândească, funcție de situația de moment sau, pur și simplu, funcție de interesul sau cheful lor.
Ok, să zicem că suntem de acord, dar, la rândul lor cetățenii trebuie să aibe dreptul și posibilitatea să îi retragă, nu să impună ceva „conștiinței” respectivilor parlamentari ci pur și simplu să îi retragă și să îi lase să aibe libertatea de conștiință ca simpli cetățeni, nu ca reprezentanți.
Retragerea nu trebuie legată de o decizie a respectivilor parlamentari, ci pur și simplu de încrederea pe care cetățenii o mai au în ei și în „conștiința” lor.
E absurd ca „aleșilor” să li se permită sa își schimbe deciziile funcție de „conștiință” (pur și simplu) fără să permiți același lucru și celor ce i-au ales.
„Respectivii”, sunt „aleși”, pe baza promisiunilor din campanie și pe baza încrederii pe care ei reușesc să o transmită alegătorilor la un moment dat.
Nu există nici o condiționare de inteligență sau deșteptăciune. Nu se dau examene de capacitate, ci pur și simplu este o alegere bazată pe „preferințe” la un moment dat.