Democrația directă nu e un „concurs” de legiferare.

Ideea e de a avea legi naturale, acceptate de (mult) mai mult decât de jumătate din populație iar cetățenii de a colabora și veghea la respectarea lor.

Dacă unii își închipuie că ne lipsesc legile se înșeală.
Problema e că avem mult prea multe, marea lor majoritate legi prin care „statul” ca entitate separată și „conducătoare” își „subjugă” cetățenii. Legi de impunere.

„Concursul” ar fi să se înceapă a se renunța la multe legi, să rămâna doar cele dorite de cetățeni și să se purceadă la aplicarea și respectarea lor.

Un stat „de drept” nu este un stat în care se respectă legile, oricum ar fi ele. Un stat „de drept” e un stat cu legi drepte, acceptate de cetățeni.

Cat despre „separația” puterilor în stat, celelalt element al „statului de drept”, la ora asta, este doar o încrengatura în care, într un fel sau altul, instituții care ar trebui să fie complet separate, sunt dependente și supuse una alteia după cum dictează alte „instituții” sau organisme, care nu au nimic de a face cu democrația.

Singura „entitate” în drept și capabilă să produca cu adevarat o separație a „puterilor” în stat, poate fi doar PUTEREA SUPREMA, unica legitimă a face așa ceva, adică CETATENII, prin intermediul „democrației directe”.

Pentru cei ce nu știau, teoria statului de drept este de sorginte germana (Rechtsstaat), are la bază filozofia lui Kant dezvoltată de Locke care cuprinde, printre altele:

– Corectitudinea morală bazată pe etică, rațiune, drepturi naturale si echitate;
– Scopul oricărui sistem social este păstrarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului;
– Drepturile şi libertăţile inerente naturii umane sunt imprescriptibile de către stat;
– Drepturile şi libertăţile inerente naturii umane sunt inalienabile de către cel care este titularul lor;
– Cetățenii își păstrează dreptul de a lua măsurile pe care le cred de cuviință, atunci când „guvernul” își încalcă contractul făcut cu ei și nesocotește punctele enumerate mai sus;