Despre acei „patroni” care se plâng în mass media și autorităților că nu găsesc „forță de muncă”.
E cerere și ofertă… deci să mărească oferta. Nu cred că patronii se plâng de exemplu că clienții ar fi tâmpiți dacă nu le cumpară produsele. Dacă cineva nu cumpară o marfă de la un magazin nu o cumpără pentru că e scumpă sau nu e bună.
Si magazinul face reducere sau bagă bani în reclamă sau face produsul mai bun… nu iese public să înjure clientul.
Problema e că foarte mulți așa ziși „patroni” când deschid o afacere nu iau în calcul costul forței de muncă (sau îl socotesc undeva spre 0). Si de fapt, asta ar trebui să fie unul din primele lucruri de luat în calcul.. dacă nu poți să lucrezi tu singur sau tu și familia ta. E ca și când te ai plânge că un strung e prea scump și din cauza aia nu ți merge/ nu poți să deschizi o strungărie.
E foarte simplu, vrei să deschizi ceva și ai nevoie de angajați… socotește salariile de la 1.000 euro în sus. Nu poți… nu deschide nimic și angajeazăta-te tu. Sau fă tu și nu mai plătești pe nimeni.
Orice prost poate fi „om de afaceri” dacă are forța de muncă gratis.
De exemplu… și în Suedia se poate trăi cu 300 euro (e mai mult decât destul pentru mâncare, încă mănânci bine). Ai vrea cazare 4 în cameră și să muncești pentru cineva pe 300 euro în Suedia sau Germania și să nu rămâi cu nimic după o lună de muncă ? E simplu să fi „antreprenor” așa.
Ideea e că dacă lucrezi trebuie să traiești decent și să mai pui și deoparte. Sau dacă cineva din familie lucrează ar trebui să și poată întreține și soția/ soțul și copii… decent.
Sau mai e o variantă de bun simț… Fă o afacere în parteneriat cu cei ce se pricep și ei la afacerea respectivă și împarțiți profitul. Atunci văd și ei (cei ce ar trebui să fie angajați) că nu se poate sau și ar da interesul să meargă mai bine. Dar când tu vrei să devi milionar plătindu i pe alții mizerabil mi se pare nesimțire să vi să te plângi că nu ai gasit proștii.