Deșteptarea… NU mai votați dictatori !
Orice „restrângere” a unui drept sau libertăți cetățenesti ce se face unilateral de Parlament, fără a primi și aprobarea cetățenilor printr-un referendum este un act de pura DICTATURA.
Legile organice sunt, de fapt, parte a Constituției. Prin ele se poate restrânge până la dispariție orice „drept și libertate” a cetățenilor.
Legile organice, dacă sunt o „dezvoltare” a Constituției, este evident că ar trebui adoptate în același mod ca și revizuiri ale Constituției, adică prin „REFERENDUM”.
Singurele legi ce ar trebui să intre în „competența” aleșilor sunt cele ordinare… cele ce privesc pura administrare. Altfel… totul nu e decât o mare păcăleală… o cacealma… și să votați așa ceva înseamnă să legitimați o DICTATURA pe față.
Restrângerea „dreptului de a fi ales”, de exemplu, implict înseamnă și o restrângere a „dreptului de a alege”.
Evident că „dreptul de a fi ales” nu este absolut… el depinde de voința celor ce aleg…. dar dreptul de a „PUTEA” „fi ales”… dacă cei ce aleg doresc… este un drept absolut ce stă la baza unui sistem de așa zisă „democrație” reprezentativă.
Majoritatea populației atunci când acuză „clasa politică” se uită doar la „majoritatea parlamentară”… pentru că ea dă votul final și nu realizează că toți cei ce compun „statul” compun de fapt o DICTATURA.
Că atunci când peste 4 ani vor vota așa zisul rău mai mic vor schimba doar dictatorul de la vedere ce va încasa șocurile pentru a perpetua sistemul.
Lumea uită de faptul că majoritatea acestor legi vin de fapt ca propuneri de la „executiv”.
Deasemenea lumea uită că aceste legi pot fi verificate dacă respectă Constituția, ănainte de a ajunge legi la cererea :
– Președintelui României
– unui număr de 50 de deputaţi
– unui număr de 25 de senatori
– Guvernului
– unuia dintre preşedinţii celor două Camere
– Avocatului Poporului
Opoziția, întotdeauna are măcar 25 de senatori sau 50 de deputați și de obicei unul din președintele celor 2 camere este de la „opoziție”.
Ce rezultă de aici:
Fără complicitatea Președintelui, a „opoziției” , a guvernului, a „Avocatul poporului”… toate legile… înainte de a intra în vigoare… ar putea fi verificate dacă respectă Constituția.
Dacă ulterior se dovedește că o lege este neconstituțională… cel puțin în cazul „Președintelui” (care veghează la respectarea Constituţiei, chiar conform Constituției) în mod sigur putem vorbi de „neglijență în serviciu”… dacă nu de rea intenție.
Constituție
ARTICOLUL 146
Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
Si îi mai aud pe multi că folosesc sintagma „perfect legal” (culmea, mulți cu studii de drept)
Legea este o „chestie” ce ar trebui să respecte Constituția pentru că… ceea ce prevede ea… să fie „perfect legal”.
Câtă vreme constituționalitatea unei legi sau a unei anume prevederi dintr-o lege nu a fost chestionată… nu există „perfect legal”.
Deci, atâta vreme cât nu s-a efectuat un control definitiv al constituționalității… nimic nu este „perfect legal”… ci doar prezumat a fi legal.
Si cum „Justiția” nu poate face controlul „constituționalității”, nici măcar în cazurile individuale… și cum Justiția se pronunță înainte de a se pronunța „autoritatea” ce are competența de a spune că o prevedere este sau nu „constituțională”… în permanență cam suntem în „ilegalitate”… lucru valabil și pentru majoritatea sentințelor date de instanțe.