Numărul de electori înscriși pe listele permanente de diaspora au explodat în 7 zile.
De la 9.000 înscriși în 14 septembrie, după mai bine de 6 luni… brusc… în 17 septembrie s a ajuns ca numărul lor să depășească 600.000. De fapt totul s a petrecut în doar o zi… de fapt într o ora… de fapt… poate și mai puțin… atât cât este necesar pentru a se transfera electonic o bază de date dintr o parte în alta.
AEP a justificat creșterea prin faptul că s a important o bază de date de la „direcția pașapoarte” și cei 600.000 au fost înscriși dintr un clik. Lăsând la o parte că unii au fost puși să îndeplinească o gramadă de formalități pentru a se înscrie și alții au fost înscriși „din oficiu”, într o singură zi… problema de fond este de fapt faptul că au fost folosite 2 unități de măsură.
Astfel:
Importul ăsta din baza de date se putea face în urmă cu luni de zile, astfel, putându-se stabili exact atât numărul de „reprezentanți” corespunzător cât și numărul de semnături de susținere necesar celor ce vor dori să candideze.
Numărul de reprezentanți pentru fiecare circumscripție a fost stabilit direct în lege… probabil tinând cont de prezența la vot de acum 4 ani… Astfel, fiecărei circumscripții i s a stabilit un număr fix de „deputați și senatori”.
In cazul diasporei el a fost echivalat cu al celui mai mic județ din țară (Tulcea, cca 200.000). Evident că în cazul ăsta… și numărul de semnături de susținere necesar candidaților ar fi trebuit să se raporteze la aceleași date.
Lucrurile în schimb nu s au petrecut așa.
Deși numărul celor din diaspora înscriși pentru a vota a crescut, ajungând să depășeasca unul din județele mari ale țării (Cluj, cca 600.000)… numărul de deputați și senatori alocați a rămas același… în schimb a crescut de 6 ori numărul semnăturilor de susținere necesare.
Problema e în special în cazul independenților care pur și simplu au fost excluși total. Dacă un partid poate avea susținători în diverse țări și ar avea măcar posibilitatea să adune semnăturile de susținere… independenții nu au cum să se plimbe prin toate țările să adune semnături. Ei trebuie să se limiteze la țara în care locuiesc… și cum în majoritatea țărilor în care se găsesc români numărul lor oficial este mai mic decât necesarul de 6.000… este evident că unei mari părți a cetățenilor români din diaspora li s a suprimat total dreptul de a fi aleși.
Totuși rămâne întrebarea:
De unde au știut partidele ce au reușit să adune numărul necesar de semnături de susținere care va fi necesarul ?
Cum au ghicit ele că, în final, vor fi necesare cca. 7000 semnături ?
Evident că partidele ce au depus liste de susținători în diaspora nu au adunat semnăturile respective chiar în ziua în care s a făcut importul bazei de date.
Totuși, de unde au știut ele ca va fi, în final, necesar un număr de cca 7.000… pentru ca nimic nu indica acest lucru. Pentru mine e destul de clar că, cele ce trebuiau, au fost „informate” din timp (și includ aici și „partidele noi” ce au depus liste de candidați pentru diaspora) de „importul” de baze de date ce va fi făcut.
Cum a crescut numarul alegatorilor din diaspora „de 1.000 de ori intr-o singura zi”
La toate astea ar mai trebui reamintit și faptul că „sefa” AEP, „stăpâna” listelor electorale, Ana Maria Pătru, a fost reținută (arestată) de către DNA pentru fapte de corupție.
Nu… nu pentru situația specifică a diasporei… ci pentru corupție la modul general… dar ținând cont de faptul că, cel puțin este bănuită (puternic, din moment ce a fost și reținută) de corupție… cum de „guvernul tehnocrat” și mult lăudat de unii nu s a sesizat să facă ordine și în privința „diasporei”.
Nimeni nu putea acuza un guvern că a amânat alegerile o lună sau 2 pentru a face ca alegerile să se desfășore corect.