Într-un sistem reprezentativ alegerile la termen pentru „parlament” nu-și au sensul.

Dacă e să vorbim de reprezentativitatea poporului în miniatura, numită parlament (din cauza că se invocă motivul că e prea complicat să voteze toată lumea, ăsta e singurul motiv pe care îl pot invoca „actualii”, de fapt), atunci nici nu ar trebui să avem alegeri.

Societatea pe care ei o reprezintă nu are o culoare politica… și… de fapt… societatea ar trebui să facă/ aprobe legile „politice”… cele după care funcționează „politica”.

Întregul electorat (sau cei ce se oferă voluntari) ar trebui împărțit pe categorii (sex, vârstă, regiuni, domenii de ocupație, de școlarizare, etc) și din 3 în 3 luni (să zicem) să se tragă la sorți un nou parlament.

De fapt ideea e ca parlamentarii:

1) să „simuleze” cât mai fidel populația și
2) să fie cât mai greu de corupt

Ori dacă ei s-ar roti tot la 3 luni nu ar exista timpul necesar coruperii lor și la rândul lor, știind că după 3 luni vor redeveni cetățeni obișnuiți ar considera cu totul altfel lucrurile.

De ce să-i mai alegem dacă oricum vedem bine că oamenii sunt „catastrofe” la ales oameni ?

De ce să-i mai alegem dacă tot ce trebuie ei să facă este să voteze de fapt „bunul simț” al unei legii, spiritul ei, sensul ei… nu chestiile tehnice… ci chestiile tehnice „traduse” de consilierii de specialitate.

Este evident că un parlamentar de meserie „auto”, cum se declara odată unul din ei… nu are de unde să știe chestii tehnice din „sistemul sanitar”.

Evident că el votează în baza sensului legii…

Astfel ar fi suficienti câte 200 (cel mult) de parlamentari care ar putea cu adevărat simula poporul.. oricum mult mai mult decât azi.

În plus, deși costurile ar fi mai mici decât în prezent prin reducerea numărului lor, în decurs de 4 ani ar ajunge mult mai mulți să vadă cum este să votezi legi. Deci ar fi 200 de inși de 4 ori pe an = 800… ori 4 ani = 2400.

Practic 2.400 de cetățeni aproape imposibil de corupt sau de șantajat (din cauza timpului scurt în care stau în funcții și imprevizibilității celor ce ajung acolo) care în plus ar și costa mult mai puțin decât cei cca 600 de astăzi.

Si dacă tot vrem să avem și alegeri, ele pot fi pentru a alege guvernul… el are un anume proiect, o viziune.

E aberant ca un „guvern” să aibă majoritatea parlamentară… asta înseamnă deja dictatura acelui proǵram… bun sau rău.

La ora asta, în România… avem „parlament politic” și „guvern tehnocrat”… asta este o aberație.

Ar trebui să avem parlament „apolitic”, daca nu „tehnocrat”, adică cetățeanul obișnuit ce va suporta pașii propuși de guvernul cu proiectul în incercarea sa de a atinge obiectivul propus.

Dar din nefericire, majoritatea populației nu prea face diferența între cele 2 entități. Între faptul că „parlamentul” suntem noi, oamenii obișnuiți care ar trebui să ne pronunțăm dacă putem/ vrem să suportăm eforturile pe care guvernul ne cere să le facem pentru a se ajunge la obiectvul pe care ni l a propus atunci când l am „înscăunat”.

Confundându-le pe cele 2 entități ajungem să avem o dictatură perfectă. Este evident că fiind de aceeași orientare și cei din parlament fiind mai puțin calificați ajung să se supună fără crâcnire guvernului… guvern care reprezintă de fapt „aripa” calificată a unei ideologii (asta fără să mai menționăm că în general, Primul ministru este și președintele partidului, adică cel ce a pus parlamentarii pe lista de pe care au ajuns să fie „alesi” sau că avem membrii ai guvernului care pot fi și parlamentari).

Practic, dând guvernului și majoritatea în parlament este echivalentul cu a ne cere singuri dictatura.

Și să nu uit… dacă mai punem în ecuație și „președintele” și dacă el se mai și dă cu „guvernul” deja dictatura e completă. Instituția Președintelui nici nu ar trebui să existe, sau dacă chiar se mai menține ar trebui să fie pur formală și protocolară. Este absurd ca un „președinte” să ajungă să dețină puteri mai mari decât un „monarh”. Majoritatea monarhiilor din vest au deposedat monarhul de putere (ba chiar vor să-l elimine de tot) și noi… o (asa zisa) republică… am investit un individ cu puteri aproape la fel de mari ca într-o monarhie medievală.