Prin sintagma „sistem electoral” se înțelege „selecția”, „votarea” și „numărarea” voturilor.

Toate acestea trebuie să aibă la bază aceleași principii:

– Unversalitatea, egalitatea, reprezentativitatea și secretul exprimării unei opțiuni.

1) Universalitatea nu se respectă pentru că nu orice cetățean are dreptul să se exprime atunci când se face selecția candidaților, ba nici măcar atunci când se votează propriu zis, câtă vreme se votează diferiți candidați de la o circumscripție la alta.

2) Egalitatea nu se respectă pentru că nu statul se ocupă de „preselectie” (ca în cazul votului) astfel încât să asigure mijloace egale tuturor competitorilor (cum ar fi putut de exemplu să o facă dacă deschideau un site pe care oamenii puteau să-și exptime optiunile online pentru partidele pe care le doreau prezente pe buletinul de vot). Să pună într-o competiție de adunat semnături de la 200.000 de persoane un partid cu 3 membrii (înființat de căteva luni) și altul cu 500.000 de membrii (înființat de zeci de ani) este bătaie de joc. Și aici nu e vorba de popularitate sau de ce vor oamenii, e vorba pur și simplu de logistica și de banii necesari.

3) La fel, secretul nu se respectă din moment ce semnatarii își dau toate datele personale. La fel ca în situația de mai sus, în care susținerile se puteau face online, se putea păstra și secretul.

Prin introducerea „listelor de susținători”, fără ca statul să se implice în a oferi competitorilor logistica, așa cum o face în cazul votului, „poporului” i s-a gâdilat „orgoliul” prin faptul că i se dă „dreptul” „să participe” la „preselecție”… semnând „listele de susținători”. Astfel ajungeți să votați mereu răul mai mic si niciodată binele.

Sistemul câștigă de 2 ori în felul ăsta :

1) Se asigură ca nu va avea competitori, și

2) Va putea să afirme că „selecția” a făcut-o chiar prostimea. Si evident că prostime e cea care se lasă păcălită astfel.

Ceea ce se întâmplă cu „listele de susținători” ar fi echivalentul faptului că partidele ar fi lăsate de capul lor să umble cu „urna mobilă” să adune voturi de la populație. Adică, statul nu ar mai asigura centre de votare și toată logistica necesară.

Incă o „anomalie”… scăpată cu bună știință de actuala cloacă politică:

Au introdus un minim necesar (1 % semnături de susținere) pentru validarea participantilor la „preselecția” pentru alegeri și nu există un cvorum minim necesar de participare la alegerile propriu zise.

Ziceau că „semnăturile de susținere” înseamnă că partidele au „reprezentativitate” și „sprijin popular”.

Păi atunci, la alegeri nu ar trebui să dovedească același lucru și să existe un cvorum minim de participare ?

O metodă destul de corectă de „preselecție”, față de care nu aș fi avut prea mult de obiectat ar fi ca statul să aibă un site… cum e „registrul partidelor” cu o scurtă descriere și cu link la statut, program… și în dreptul fiecărui partid să îți pui (bifezi) „acceptul”. Asta nu împiedica pe cei ce doreau să se adreseze și celor ce ar fi posibil să nu aibă internet, în mod direct, mergând cu o listă pe care să se semneze și manual.

Toate partidele care ar fi adunat, să zicem, 50.000 accepturi ajungeau pe buletinul de vot.

Dacă am admite că votul online nu ar fi 100 % sigur… el oricum e cel puțin la fel de sigur cu adunatul de semnături de mână de pe stradă de către tot felul de indivizi.

Dacă în privința legilor la nivel de individ sau chiar a legislației ce privește măsuri economice/ fiscale, am putea admite că „parlamentarii” reprezintă națiunea și că ar putea vota spre binele populației este de neconceput ca ei… fiind „politici” și membrii ai unor partide ce urmăresc o anumită ideologie, ar vota cumva să deschidă jocul unor competitori, cu atât mai puțin de alte ideologii.

Este o nesimțire crasă din partea „parlamentarilor” și o tâmpenie uriașă din partea poporului să accepte ca „sistemul electoral” să fie decis de niște grupuri politice ce au interesul să se conserve.

Sistemul electoral ar trebui să fie înscris în Constituție, la un capitol aparte care să aibă putere de lege efectivă… nu să fie doar la nivel de enunț de principii ca în prezent.

Practic, preselecția asta denumită de ei „semnături de susținere” este un vot preferențial mascat și este evident ca ea ar trebui să fie organizată de către stat în același mod ca și alegerile propriu zise si respectând aceleași principii: universalitate, egalitate, reprezentativitate și secret.

Să nu mai amintim și de faptul că nu există nici un mecanism prin care societatea civilă să aibă posibilitatea să verifice dacă strângerea de semnături s a făcut corect sau dacă cei ce au adunat semnăturile au avut calitatea de operatori de date cu caracter personal.

Pentru ca nu e suficient ca doar alegerile sa se desfasoare corect si cu observatori ci este necesar ca intrec procesul electoral, inclusiv modul de selectie al candidatilor sa se desfasoare in acelasi mod.

Ce este votul alternativ (preferențial) ?

https://www.facebook.com/Farca.Dorin/videos/1746138622298254/