Am postat cu ceva vreme în urmă o traducere a unui articol despre locuri de muncă „inutile”, create doar pentru ca sistemul să aibă o categorie ce s-ar putea identifica cu „conducătorii”.
Chiar autorul articolului la un moment dat zicea:
„N-aș îndrăzni să spun cuiva care este convins că și aduce o contribuție semnificativă în societate, că, ceea ce face el este inutil.” http://www.democratiedirecta.com/bl…/o-noua-viziune-iadului/
Întradevăr… oricine desfășoară o activitate pe care el o crede utilă societății… sau doar lui… are tot dreptul de a se considera util… dar… societatea nu are dreptul de a considera la rândul ei ce îi este util ?
Atâta timp cât respectivul desfășoară o activitatea fără ca… pentru faptul că el o consideră utilă… să ceară de la societate o recompensă… nu are decât să o desfășoare. E problema lui.
Problema e când astfel de personaje, chiar dacă se consideră utile… ne bagă „pe gât” o utilitate de care nu avem nevoie. Sau… de fapt nu ele… ci sistemul ce are nevoie de acele „personaje” pentru a empatiza cu el (cu sistemul).
Să luăm un exemplu:
Dacă s-ar introduce semnătura digitală… o gramadă de plimbători de hârtii ar disparea pur și simplu.
Motivul pentru care nu se întâmplă așa ceva, mai ales într-un stat cu doctrină „capitalistă” ce ne învață mereu că, concurența este benefică… nu ar fi tocmai faptul că dispărând toate aceste categorii care își câstigă niște salarii degeaba, din banii publici… ar duce chiar la slăbirea sistemului ?
Li se creează sentimentul împingătorilor de hârtii că ei ar avea vre-o utilitate… mulți din ei privind cu dispreț la „someri” ca fiind niște „leneși”. Dar adevărul este că ar fi de preferat ca și ei să devină niște „leneși” decât să încurce lumea și să mai fie și plătiți.
Mai sunt unii care afirmă că, dacă s-ar introduce „Venitul minim de bază garantat și universal”… nimeni nu ar mai munci.
Păi cum pot ei afirma așa ceva în numele altora? Singurii în numele cărora pot susține așa ceva este în numele lor. Si dacă o fac… înseamnă că… chiar ei consideră că practică, în viziunea lor, niște meserii „de rahat”, inutile, pe care, în alte condiții nu le-ar practica.
Că ei personal nu-și doresc să facă nimic altceva dacă ar avea asigurată „hrana cea de toate zilele”.
Păi dacă oricum faceți ceva fără nici o tragere de inimă… dacă nu investiți nici o pasiune în activitatea pe care o desfășurați… mai bine stați acasă că oricum sunteți inutili și nimeni nu vă va simți lipsa.
Stați linistiți că sunt destule persoane care vor să muncească pentru a putea face și altceva decât de a sta și a vegeta pur și simplu.
Deci… dacă toți cei ce „munciți” la ora actuală simtiți că munca voastră merită a fi facută… de ați renunța la ea ?
Nu o să fiți voi în continuare în „câmpul muncii”? Nu va fi mai bine și pentru voi faptul că… concurența va fi mai mică… lucru ce implicit va duce la o mărire a salariilor voastre… și evident la o apreciere mai mare a muncii depuse de voi ?
Să presupunem că mâine s-ar supune la vot a se introduce „Venitul minim de bază garantat și universal”. Mi se pare evident că ar pica la vot… că nici măcar 20 % nu ar fi „pro” (lucru ce s-a și întâmplat în Elveția, deci avem și un caz concret de luat în considerare).
Dar mă întreb… voi ăștia 80 % (din care oricum doar maxim 30 % chiar muncesc, pentru că restul sunt ori la negru, ori șomeri, ori desfășoara tot felul de munci inutile) chiar vă considerați așa de inutili ?
Voi considerați că de mâine nu o să mai vreți să faceți nimic?… sau… „câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia” ?
Să mai menționez și faptul că, nemaifiind șomeri sau „asistați sociali”… fiindcă „Venitul minim de bază garantat și universal” se acordă obligatoriu, ca un drept, tuturor, eliminând toate celelalte „pomeni”… sistemul ar pierde o uriașă masă de manevră pe care poate pune presiune sau o poate manipula oricând are nevoie.
