Faptul că doar CCR are jurisdicție privind Constituția este o confirmare a faptului că România nu este un stat de drept și ca are o justiție doar formală.

CCR are puterea de a obliga „Parlamentul” să modifice o lege pentru a intra în acord cu Constituția (în caz contrar legea respectivă abrogându-se „de facto”), deci în legătură cu ceea ce îi privește pe toți cetățenii națiunii în ansamblu, mai exact… pentru a nu mai fi nevoie ca fiecare cetățean să se adreseze în parte justiției.

Oricum, și asta e incorect, pentru că și acest lucru ar trebui să cadă în sarcina instanței supreme aparținând de „puterea judecătorească” (a Înaltei Curți de Casație și Justiție), nicidecum nu ar trebui să intre în sarcina unei instituții ce nu este parte a justiției… ci este pur politică ca CCR.

Rolul CCR nu ar trebui nicidecum sa fie de a priva cetățeanul simplu de dreptul lui fundamental de a se prevala în obținerea dreptății chiar de legea fundamentală votată chiar de el… cetățenul.

Faptul că doar CCR se poate pronunța pe o excepție de neconstituționalitate, ceea ce ar duce la modificarea legii în ansamblu nu ar trebui să excludă DREPTUL cetățenilor de a se judeca, ca indivizi, în orice instanță și cu Constituția în mână, făra avea neapărat intenția de a modifica legea ca atare ci doar de a-și obține dreptatea pentru el, individual… în spiritul Constituției.

Orice complet de judecata ar trebui să dea sentințele coroborând legea cu spiritul sau direcția indicată de Constituție.

În rest, în privat, fiecare cetățean ar trebui să poată invoca, în privința lui personal, Constituția în legătură cu interpretarea de către orice instanță a unei legi.

Să fie și mai clar… CCR ar trebui, cel mult, să aibă rolul de a schimba (abroga) o lege pentru toată națiunea… ea nu „judecă” și nu dă „sentințe” per cetățean.

Instanțele (puterea judecătorească) au rolul de a face „dreptate”… om cu om… fiecăruia în parte… hotărârile ei neaplicându-se la nivelul tuturor cetățenilor ci doar a celui ce a inițiat acțiunea în justiție.

Drept urmare, instanțele din România ar trebui să-și facă datoria și să ia în calcul TOTUL, inclusiv Constituția, atunci când dau o hotărâre și să nu se mai ascundă după degete.

Justiția este o putere în stat și nimeni și nimic nu poate decide în numele ei, ba mai mult… nimeni nu poate trage la răspundere un judecător că a interpretat o lege in spiritul Constituției.

Constituția a fost ratificată de cetățeni printr-un un referendum. Este aberant să presupună cineva că cetățenii au votat ceva ce nu pot înțelege. Ori, dacă cetățenii au fost în deplinătatea facultăților mentale când au votat Constituția, este evident că ei se pot și folosi de ea oricând vor în JUSTITIE.

Dacă Constituția era atât de complicată și de neînțeles de cetățeni și nici macar Justiția nu are dreptul să o interpreteze… care este sensul pentru care ea a mai fost supusă la referendum? De ce nu s-a pronunțat direct CCR pe ea dacă CCR e singura care o „înțelege”?

Nici un judecător nu ar trebui să dea o sentință contrară Constituției, mai ales atunci când petentul îi dă și „mura n gură”, făcând trimitere la un anumit articol din Constituție.

Din moment ce este „judecător”, deci parte a unei puteri a statului, așa zis independentă… este evident că el poate interpreta Constituția în fiecare caz în parte în ce privește împărțirea „dreptății”. Cu atât mai mult cu cât judecătorii sunt și inamovibili.

Ce nu poate el să facă… este să se pronunțe pentru toți cetățenii… dar pentru „petent”… el are tot dreptul să o facă.

Dacă legile sunt greșite și dacă în opinia unui judecător încalcă Constituția, în privința unui caz particular, el are nu doar datoria… dar și dreptul moral de a se pronunța astfel încât să nu încalce Constituția.

Ei, judecătorii nu sunt doar executanți de ordine… ci sunt puși să judece tinând cont de tot ce reglementează o națiune. Dar chiar și dacă ar executa doar ordine… asta nu înseamnă ca executând un ordin ce contravine „legii supreme” nu au nici o răspundere (pentru că, de fapt… „LEGILE” asta sunt… sunt niște ordine date de Parlament).

Ei sunt foarte responsabili că au executat niște „ordine” fără să gândească… deși aveau la îndemână o Constituție și le-a fost atrasă atenția în acest sens.