Cu toate că partidele politice sunt obligate prin lege să aibă contabilitate proprie, ba chiar și o lege specială a finantării lor, pentru a participa la alegeri, fiecare partid politic are nevoie de un mandatar financiar, atât local, pe fiecare circumscriptie în parte, cât și unul general, pe țară doar pentru perioada comapaniei electorale.

Vă cam puteți imagina câți contabili sunt dispuși să se lege la cap fără sa-i doară pentru câstigul realizat doar pentru o lună de zile. Numai să faci un contract cu unu singur pentru o lună și deja e o aberație dar mai să faci 42 de contracte și să le mai și înregistrezi pe fiecare în parte la AEP sau la filialele județene ale AEP, după caz.

Am ajuns în situația aberantă ca un partid politic să depindă și de contabili, pe lângă toate celelalte piedici.

Gânditi-vă că sunt peste 100 partide… fiecare în teorie are 41 filiale… asta înseamnă 100 x 41 = 4.100 + 100 centrali = 4.200 contabili necesari.

Un contabil nu poate fi mandatar pentru 2 partide.

La toate astea se mai adaugă grupurile cetățenești ale minorităților și candidații independenți, care și ei au nevoie de contabil, „mandatar financiar” special pentru campanie.

Imaginați-va că este posibil să fie și 1.000 de partide… măriti deci cifra de mai sus de 10 ori. Va fi necesar cam un oraș de mărime medie alcătuit doar din contabili, care se mobilizează toți în aceeași lună :))

Deci contabilii decid politica sau politica este dictată de existența contabililor ce doresc să se mobilizeze într o luna.

Culmea, chiar dacă nu vrei să îți faci deloc campanie sau o faci total voluntar, tot ai nevoie de ei.

Este aberant ca un partid, ce este o entitate legala și are deja o contabilitate conform legii, să fie obligat la măgăria asta.

Faptul că pentru campanie ar trebui un cont separat, evidențe separate, e ok, dar să îi ceri un „contabil de o lună” întrece orice imaginație.

Statul ar avea în acest caz datoria, dacă cere așa ceva, să asigure contra cost aceste servicii cerute tot de el.