Partea interesantă cu legile este interpretarea lor.
Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns că nu se mai caută dreptatea cea simplă ci lupta se dă pe semantică.
E ca și când ar scrie într-o lege că… „Daca bagi mâna în buzunarul cuiva e furt”.
Si hotul nu bagă mâna ci folosește o lamă să-i taie buzunarul.
Acum dacă ăia ce au scris legea nu s-au gândit la toate variantele sau nu au fost așa de docți si n-au avut o exprimare perfectă… asta ar însemna că hoțul nu e hoț ?
Unde se află de fapt sensul adevărat în baza căruia ar trebui interpretate legile… spiritul și înțelesul lor ?
In Constitutie… evident… ea reprezintă „contractul social” dintre cetățeni și reprezentanții ce „fac” legile.
Si e la fel de evident că, cetățenii ar trebui să poată modifica acel „contract social” ori de câte ori spiritul lui își pierde din tărie sau dă loc la interpretări rău-voitoare sau nu s-au găsit cuvintele potrivite pentru a exprima un anumit „spirit” la momentul întocmirii lui.
Pentru că limbajul evoluează, unele cuvinte își pierd sensul, altele sunt pervertite… și e normal ca acel „contract social” să fie mereu adus la zi și înțelesul său să fie mereu cât mai clar.
Dar cel mai evident lucru este că… în Justiție… acolo unde se „împarte” dreptatea… Constituția ar trebui să fie „cartea de căpătâi” prin care orice instanță să interpreteze o lege.
Normele de aplicare ale unei legi ar trebui să fie doar de ordin logistic… nicidecum privind interpretarea legii.
Norma fundamentală de interpretare în baza căreia ar trebui înțeleasă și aplicată o lege este doar Constituția.
Tu ca simplu cetățean, deși cunoști Constituția, că ea e singura pe care ți-ai dat și tu votul, te poți trezi oricând că o „autoritate” a statului (în măsura să-ți impună o sancțiune) interpretează o lege, chiar fără a fi nevoit să cunoască Constituția, în folosul ei, special pentru a te putea sancționa.
Ce-ți rămâne ție, cetățean, de făcut, deși crezi că ești cu dreptatea în mână… deși să zicem 100 de cetățeni interpretează o lege într-un fel și „agentul” care aplică sancțiunea într-un alt fel ?
Te poți eventual adresa unui Tribunal, timp consumat, probabil și bani, doar ca să dovedești că X „agent” a interpretat greșit o lege și ți-a aplicat abuziv o sancțiune.
De ce ?
Pentru că legile nu sunt clare, sunt extrem de interpretabile, tocmai pentru a descuraja cetățeanul să se implice în bunul mers al societății.
„Agentul” care te sancționează nu corelează diversele articole cu Constituția (probabil că nici nu se pricepe de multe ori, ba chiar nici nu are voie să o facă… el fiind obligat să acționeze doar în baza legii) și „extrage” din lege exact ce-i convine lui pentru a te putea sancționa.
Si dacă în final acționezi printr-un Tribunal, nici măcar el nu e în măsură sa judece raportându-se ca Constituție, la acel „contract social” pe care se presupune că-l cunosc toți membrii societății. Chiar dacă instanței i se pare că… raportat la Constituție ai avea dreptate… ea este legată de mâini și trebuie să te sancționeze pentru că și ea, Justiția, este obligată, la fel ca agentul, să actioneze doar în baza legii… deși se spune, în teorie, că Justiția ar fi una din cele 3 puteri independente ale statului.
Ce ar trebui ?
Toți cei ce „reprezintă statul” și interpretează legile abuziv fără a le corela cu Constituția să răspundă personal, direct în fața justiției. Să suporte consecințele, să nu se mai ascundă după faptul că sunt parte a „statului”. La fel și cei ce au inițiat legi ce se dovedesc a fi în contradicție vădită cu Constituția. Mandatul lor reprezentativ este valid doar atâta timp cât emit sau propun legi conform Constituției.
A devărat că poți să soliciți Tribunalului și o excepție de neconstituționalitate dar aia deja iese din sfera Justiției. Mai departe doar CCR poate să-și dea cu părerea. Si cum CCR este o invenție fantomă a statului, desemnată politic, tocmai pentru a bloca cetățenii de la a uza de Constituție direct în Justiție… deja avem tabloul complet a ce înseamnă actualul sistem.
Si chiar e greu de înțeles, că într-un așa zis „stat de drept”, bazat pe justiție, care e considerată „neutră și independentă”, chiar justiția să fie „privată” de dreptul de a se exprima pe o lege ținând cont și de Constituție… sarcina asta fiind derogată unei instituții (CCR) numita politic (2/3 din componenții ei fiind numiți de Parlament), și membrii ei trebuind să spună că o lege emisă de cei ce i-au numit pe ei încalcă Constituția… funny)