Unii nu pot să înțeleagă de ce unele grupuri, ce par a fi pe ideologii asemănătoare, ajung de multe ori să fie mai dușmani între ele decât față de cei cu ideologii opuse.

Este foarte simplu… pentru că doar „par” a fi asemănătoare.

Majoritatea oamenilor se limitează să ia de bune niște afirmații făcute de cineva fără a se informa cu adevărat, fără a pune întrebări, fără să înțeleagă dacă afirmațiile făcute au ceva în spate sau totul este doar pură demagogie.

In mod normal, un partid de stânga, social-democrat, autentic, e normal să aibă ca cel mai mare dușman, în cazul României, PSD și nu „dreapta”. Pentru că, cel ce compromite întreaga ideologie de stânga este PSD. PSD nu este de stânga, deși în enunț el se proclamă a fi de stânga.

Despre dreapta, aici lucrurile sunt clare. Ideologia de dreapta este a celor 1 % din top + a celor încă 10 % imediat de sub ei la care se adaugă cei plătiți, să îi apere.

Singura modalitate prin care dreapta reușeste uneori să câștige voturi externe celor direct interesati (peste cei 10-15 %) este creând false stângi, care compromit stânga.

Nu o să dau eu argumentele care să arate diferența dintre o stângă autentică și o stângă falsă, pentru că nu susțin nici un fel de sistem reprezentativ, fie el de stânga sau dreapta. Dar curiosii pot „trage cu ochiul” la tările nordice să veda ce înseamnă social-democrația. O foarte mică legătură cu „stângile” aflate la putere în diverse țări din vest și NICI o legătură cu stânga din România, numită PSD.

Oricum, în final, mai devreme sau mai târziu, toate variantele reprezentative, chiar dacă ar avea inițial o ideologie/ filozofie/ gândire (numiți-o cum vreți voi) bună, inevitabil sfârșesc prin a deveni niște asupritori.

Un grup ajuns la putere, este clar că va guverna în interesul lui folosind, în enunț, una din cele 2 variante, stânga-dreapta.

Nu ai cum să faci un program de guvernare fără să te referi la una din cele doua și fără să ai un „proiect” pe termen lung pe care să urmărești să îl realizezi forțat, prin dictat.

Problema mea se rezumă doar la cei ce se proclamă a fi „anti-sistem”, dar în fapt nu sunt decât aripi/ facțiuni ale aceluaiași sistem, cel reprezentativ, existent.

Ei, la rândul lor, nu pot avea decât tot o ideologie de stânga sau dreapta, din moment ce vor să guverneze. Ceea ce pretind ei, ar fi doar că ei ar fi mai onești si nu ar fi afectați de corupție sau de setea de putere.