Venitul Minim de Bază Garantat și Universal — un drept fundamental, nu un subiect de referendum

Venitul Minim de Bază Garantat și Universal nu ar trebui să fie nici măcar un subiect de referendum. El reprezintă, mai degrabă, o compensație pentru toți membrii societății, ca răsplată pentru drepturile naturale pe care aceștia le-au cedat statului.

Când oamenii au renunțat la dreptul lor natural de a supraviețui prin orice mijloace, au făcut-o pentru că statul și-a asumat obligația de a le garanta supraviețuirea tuturor, fără condiții.

Societățile s-au format tocmai pentru ca oamenii să nu-și mai facă rău unii altora. Pentru asta, statul a primit monopolul asupra forței. Dar în schimb, el trebuie să asigure supraviețuirea necondiționată a tuturor membrilor săi.

Nu este scopul societăților ca unii să prospere pe seama altora, ci să ofere tuturor o existență sigură. Cei care pot să o ducă mai bine, fără să exploateze sau să profite de alții, au dreptul să o facă.

Venitul Minim de Bază Garantat și Universal nu este un beneficiu acordat cuiva, ci un drept fundamental al fiecărei persoane. Așa cum pensia sau alocația pentru copii sunt drepturi stabilite prin lege, nici ele nu sunt supuse unor referendumuri pentru a decide dacă există sau nu, ci doar în privința cuantumului.

Drepturile există pur și simplu, însă ele sunt adesea încălcate sau furate prin diverse legi.

Orice realizare personală care depinde de alții nu poate fi considerată o reușită individuală, ci una colectivă. Orice câștig obținut în societate implică, direct sau indirect, contribuția acesteia.

Mai mult, realizările care se bazează pe condiționarea juridică sau legală a altora sunt, de fapt, realizări obținute prin exploatare legalizată.

Constituția României, la articolul 47, ne reamintește:

„Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”

Acesta este angajamentul fundamental pe care statul trebuie să-l respecte pentru toți cetățenii săi.