In general, „cadrele legale” ce privesc grupuri de oameni sau categorii sociale reprezintă o restrângere a drepturilor lor naturale. Adică dacă nu ar fi acea reglementare… ar avea toate drepturile conferite de „natură”.

In privința câstigării unor „drepturi”, dacă ele nu se referă la toți cetățenii țării (care sunt „punctul de referință”, toți în ansamblul lor), nu e vorba de fapt de a obține drepturi ci de acordarea unor „avantaje” față de ale unui cetățen „standard” (avantaje asemeni cu a unora ce deja beneficiază de ele sau, uneori, chiar neexistente încă).

De fapt nici nu e vorba de a „câștiga” drepturi ci de a le „recâștiga”. Pentru că, omul, prin organizarea în societăți/ state, și a pierdut (cedat ?, o fi fost întrebat de cineva ? ) de fapt parte din drepturile sale naturale.

Omul a renunțat (de bună voie ?) la unele drepturi naturale (în unele cazuri, unora li s au restrâns forțat unele drepturi, cum e cazul deținutilor) pentru a putea rezolva parte din problemele legate de traiul în societate. Pe măsură ce aceste probleme dispar sau se rezolvă, drepturile cedate ar trebui retrocedate.

Dacă societatea a ajuns la un moment dat să acorde unora unele avantaje, ele au fost acordate (sau așa ar fi trebuit) cu un scop anume, bine determinat pentru a obține ceva ce nu se putea obține altfel și era necesar societății, în ansamblul ei.

Astfel, există și cazuri în care unii primesc diverse avantaje, superioare dreptului lor natural, de care nu ar fi beneficiat în mod normal.

E adevarat că în multe din aceste cazuri se face abuz de astfel de avantaje și unii și au (auto)atribuit chiar „avantajul” de a decide destinele altora, dar asta e deja o altă poveste.