Cine si ce este “statul”? Despre ce fel de “stat” vorbim” și cine ar deține de fapt puterea în “stat”.
Un stat, ca entitate separată de popor, este evident că va atrage, ca muștele la miere, toți narcisiștii, psihopații/ sociopații. Adică exact pe cei ce își doresc mai presus de orice să fie “în control” asupra altora.
Dacă ei ajung să “populeze” statul, acea instituție separată de popor, vă puteți imagina, de fapt nu e necesar să vă imaginați, vedeți chiar cu ochii voștri, ce se întâmplă.
Psihopații, contrar a ceea cred mulți, sunt persoane foarte inteligente, fermecătoare, capabile să se disimuleze foarte bine, care pot să mintă atât de bine încât până și ei cred ceea ce spun în acel moment. Pe deasupra sunt și extrem de competitivi, putând să își urmarească îndeplinirea țelului propus până la ultima picatură de energie.
Alegerile la termen (campaniile electorale), mai mult decât orice altceva, sunt terenul ideal pentru ca psihopații să iasă “la luptă”. De asta dacă s ar trage la sorți în loc să se “alegă”, șansele de a avea atât de mulți psihopați ar scădea. Majoritatea oamenilor ce aleg, sunt oameni normali, oameni care nu își pot imagina că pot fi atât de ușor de manipulat, dar asta e doar din cauza faptului că nu pot recunoaște cu ușurință psihopații. Si, adevarul este că sunt și greu de recunoscut tocmai datorită puterii lor de a se disimula.
In schimb, majoritatea celor bine intentionați, ce ar dori să facă bine la modul dezinteresat, în general sunt persoane introvertite, cărora nu le place să se afișeze extrem de mult în public sau să fie aclamate de mulțimi. Persoane care nu suportă să fie în polemici ci preferă întotdeauna dezbateri contructive.
Acum, dacă “statul” ar fi una cu poporul, și “puterea” sa ar emana din dorința poporului pe deciziile sale, deci dacă “puterea” nu ar mai fi concetrată în mâinile unor persoane sau instituții ci aceste persoane/ instituții ar putea cel mult să propună, în rest ar fi doar executanți, nu numai că ar fi un “stat” extrem de puternic și legitim, dar pur și simplu psihopații ar evita să facă parte din orice instituții ale statului.
De ce ?
Pentru că psihopații nu pot rezista să nu fie în control, ei nu pot fi simpli executanți fără a avea șansa de a ajunge în “control”. Ei se hrînesc din conflicte, din manipulare, din polemici, din orice le ar asigura controlul sau ar putea induce ideea că ei sunt superiori și că fără ei nu se poate.
Aveți mai jos câte ceva despre “psihopați”, dar dacă doriți să aprofundați subiectul, o să găsiți “tone” de materiale și studii pe google.
Extras din Intelepciunea psihopatilor de Kevin Dutton
„De-a lungul analizelor sale, Dutton subliniaza ideea ca megalomania, caracteristica psihopatilor, se inrudeste indeaproape cu setul de trasaturi atat de recompensate si pretuite in societatea capitalista a zilelor noastre. El face apel la un studiu amplu, din 2005, care compara profilele liderilor din zona afacerilor cu acelea ale unor criminali internati sub paza stricta. Rezultatul este uimitor: se pare ca trasaturile psihopatice – precum farmecul superficial, egocentrismul, independenta exacerbata si atentia extrem de concentrata – se regasesc mult mai frecvent in salile luxoase de sedinte decat in celulele cu gratii in care sunt tinuti criminalii. Diferenta – caci o diferenta trebuie sa existe, nu-i asa? – rezida in context, in mediul in care au fost incurajate sa se dezvolte aceste abilitati: social sau antisocial.
Evident, pe masura ce parcurgi cartea lui Dutton, ajungi sa te intrebi daca nu cumva ar fi mai bine (si mai ieftin!) ca, pe viitor, multinationalele sa isi organizeze recrutarile de personal in preajma inchisorilor, nu prin universitati. In aceeasi ordine de idei, e greu de spus care perspectiva pare mai „incurajatoare“: scena in care Dutton tine in palme creierul unui criminal in serie si constata ca nu exista nicio diferenta notabila intre acesta si creierul meu sau al tau, sau studiul care ajunge la concluzia ca, in ultimii 30 de ani, abilitatea tinerilor de a empatiza cu semenii s-a redus cu mai bine de 40%.”
