O țară deține resursele (naturale și umane) în baza cărora se dezvoltă tot felul de industrii.
Toate astea ar trebui să producă suficient pentru a acoperi și satisface un nivel de trai decent al populației în afară de salariile plătite celor ce muncesc efectiv. Este la „mintea cocoșului” că marile corporații nu merg în pierdere și că angajații lor produc de zeci de ori mai mult decât sumele cu care sunt plătiți (în special în România)
Nu din taxarea celor ce muncesc efectiv contra unui salariu ar trebui să fie constituit bugetul statului. De la ei taxa ar trebui să fie spre 0 sau eventual simbolică, o rezervă pentru cazuri de urgență.
Bugetul ar trebui acoperit din ce se câștigă după plata salariilor, salarii ce obligatoriu ar trebui să asigure nivelul de trai decent + ceva extra, al celor ce îl primesc.
De ce nu se întâmplă asta ?
Păi, „Statul” nu produce mai nimic, scriptic, totul fiind privat, câștigurile care ar trebui să intre la Stat intră la corporațiile cărora statul le-a derogat atribuțiile, de unde sunt ascunse sau făcute dispărute prin diverse scheme ingenioase.
Și atunci e logic că Statul ia de la cei ce ar trebui să aibă un nivel de trai decent + ceva extra din salariu, pentru a acoperi nevoile celor ce nu au un salariu.
Astfel, cei ce lucrează efectiv, abia ajung să poată supraviețui, pentru a împărți cu cei ce nu lucrează efectiv, dar logic, și ei trebuie să supraviețuiască. Doar că nici așa nu sunt suficienți bani din moment ce numărul celor ce lucrează a ajuns mult sub numărul celorlalți (pensionari, șomeri, etc). În afară de asta mai trebuie susținute și alte ramuri, neproductive efectiv, care sunt necesare atât moral (dacă ar fi administrate așa cum trebuie), cât și marilor corporații care își trag o parte din sevă din ele (educație, sistem sanitar, etc).
Ce face atunci Statul ?
Ia împrumut de la cei ce ar fi trebuit taxați, de la cei ce și-au ascuns câștigurile. Luând împrumut, garantează cu „țara”, practic le-o vinde, într-o formă subtilă , chiar hoților.
Acum, poate că scriptic cei ce își ascund câștigurile nu sunt aceiași cu cei de la care statul se împrumută, dar de fapt, ei sunt aceiași la nivelul de sus, acolo unde noi, populația de rând nu putem verifica. Astfel că, deși stăpânul este același, nouă ni se par a fi entități diferite : Corporații și Instituții financiare.